Pacientul din Neamţ care suferă un accident (nu neapărat de circulaţie) trebuie să se roage ca, în caz de ajunge la Spitalul Judeţean Neamţ pe targă, rănile sale să fie compatibile cu… specialităţile medicale la care gărzile sunt asigurate non-stop.

Evident că într-un spital judeţean nu vei avea acoperite – ca şi secţii sau gărzi – toate specialităţile medicale moderne (care devin tot mai multe, tot mai “nişate”) dar se presupune că măcar cele principale, măcar cele de care e nevoie în caz de accidente medii ca şi gravitate ar trebui să fie acoperite.

Oftalmologia? Evident că este un domeniu în care un spital judeţean – mai ales de urgenţă – nu are voie să spună “nu avem!”. Pentru că pe cazuistica de pe aceste domeniu ştiu şi copii că incidenţa e una crescută: unuia îi sare şpan în ochi, altul i-a fost vătămat ochiul după o încăierare, sunt atâtea accidente de circulaţie în care cioburi de parbriz sau aşchii de caroserie ajung şi în ochiul uman… Nici accidentele casnice nu ocolesc acest organ atât de important pentru destinul cuiva, de la ulei opărit până la crengi… fiind tot atâtea cazuri în care, după ce omul ajunge la Urgenţă (UPU) e nevoie de medic de specialitate.

Cum stă problema la Sptalul Judeţean Neamţ? Povestea unui bărbat din Podoleni ajuns azi-noapte la Urgenţă e exemplificativă. O redăm aproximativ din memorie, ca pe o poveste spusă în divanul ad-hoc pe care, noapte de noapte, îl înfiripă, pe holul de la UPU, pacienţi şi aparţinători.

“Mi-a sărit hlandanul în ochi. Da, dădeam viţelul în ograda lui şi când s-a mişcat, hlandanul m-a pocnit. Fetele astea de la Urgenţă, nici nu ştiau ce e ăla hlandan, deh, fete de la oraş… Eu nu aş fi venit dar a început să doară crunt. Parcă îmi luase foc. Am zis că o să-mi treacă, dar apoi a început să usture, să doară şi mai tare, parcă îmi băga cineva un cuţit. Credeam că mor pe loc, aşa de tare durea, de asta am chemat salvarea. M-au adus şi fetele astea au fost foarte drăguţe. Au curăţat ochiul, au dat cu substanţele lor, mi-au luat durerea cu mâna, m-au pansat. Au zis că de acum trebuie să mă vadă un specialist, un doctor de ochi, de Oftalmologie. Dar nu au seara şi noaptea doctor de ochi de gardă, acum e şi sfârşit de săptămână aşa că au zis să vin luni să mă vadă oftalmologul”, e, pe scurt, povestea cu pacientul şi oftalmologul de gardă (care nu e!) la Spitalul de Urgenţă din Piatra Neamţ.

Deşi cu rana curăţată încă înainte de miezul nopţii, bietul bărbat din Podoleni (pensionar după aparenţe) a stat planton pe holul de la UPU până pe la 6 dimineaţa. Tehnic vorbind, urgentiştii îşi făcuseră treaba, poate nici nu era un caz de urgenţă majoră de acum încolo. Bărbatul e de loc din Podoleni, are şi o rudă în Piatra Neamţ care care urma să meargă, dar nu-i ştia numărul de telefon: “Mi-au zis fetele de la UPU să stau pe aici, să nu plec, că e periculos. Un ochi îmi e pansat, cu unul văd în ceaţă, mi-au zis că nu plec aşa noaptea. Fata la care mă duc stă pe la Orion, dacă ajung acolo nimeresc blocul…”.

Motivul oficial al faptului că nu sunt asigurate gărzi pe specialitatea Oftalmo în spitalul nemţean ţine, evident, de lipsa numărului de medici necesari. Medicii care sunt (prea puţini faţă de un normativ complet) asigură consultaţiile şi tratamentele doar ziua, atât pentru compartimentul din spital cât şi pentru Policlinică (ambulatoriul de specialitate). Şi, din câte am înţeles, şi alte specialităţi (secţii, compartimente) au aceeaşi problemă…

Altfel spus – revenind concret la cazul Oftalmo – în caz de accident în care vă este vătămat şi ochiul, rugaţi-vă ca nenorocirea să se întâmple de luni până vineri, pe schimbul 1! Altfel, fie păţiţi ca bărbatul din Podoleni fie, dacă mai aveţi şi alte “daune”, sunteţi internaţi, vi se tratează ficat, coaste, picioare, gât etc imediat şi apoi, după o noapte sau după un week-end (de vineri ghinionul e mai mare), ajungeţi şi pe mâna specialistului Oftalmo…

Probabil că actuala conducere a Spitalului va găsi explicaţii, că nu e un capăt de ţară şi chiar dacă e de unde să ia medici dacă nu se înscriu la concurs etc… Şi nici nu vrem să contrazicem pe nimeni în acest colţ de articol. Constatăm doar – printre altele – că în acest ritm, în curând, spitalul şi-ar putea schimba denumirea din “de urgenţă”, în “luni-vineri, schimbul 1!”.

Şi cum penuria de medici nu pare a fi rezolvabilă pe termen scurt, în contrapondere cu această situaţie a (ne)calităţii actului medical, că tot trăim într-o zonă cu atâtea mănăstiri şi biserici, baza sănătăţii acestor oameni care contribuie sau au contribuit şi câte 40 de ani la sistemul de sănătate rămâne… tradiţionalul “Doamne Ajută!”.

Daniel VINCA