Ziua inCulturii Naționale: „Ne-am bâlbâit la intonarea Imnului, ne-am înjurat Dumnezeul!”

Într-o zi – 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu declarată și Sărbătoare a Culturii Naționale – în care mulți români, mai ales intelectuali, au promovat (mai ales pe facebook) mesaje și activități pro-poezie, pro-Eminescu, pro-Cultură, un nemțean a spus că „Împăratul e gol!”. Că dincolo de pospaiul de pretinsă cultură organizată/promovată instituțional se află multă birocrație bine împachetată, bani cheltuiți pe o cultură tot mai discutabilă, de la promovarea unor non-valori până la repertoriu teatral ultra-discutabil.
Mesajul respectiv, ieșit din tiparul festivismului găunos, aparține lui Octavian Andrei Bărbuleț Tărăntuș, fost consilier la Cabinetul Președintelui CJ Neamț, actualmente director al unui spital privat din București.
Citiți-l!
(Redacția)
……………

 

Cu fast și cu aplomb, noi toți, tineri și seniori, avem marea plăcere de a ne „aniversa“ cultura.
De ziua lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, susținem cultura din tot sufletul și o aplaudăm la scenă deschisă!

Patetic!
Suntem ipocriți, dar asta nu ne deranjează!

Care cultură, distinșilor?

„Cultura dezbrăcată“, promovată de televiziunile noastre pe toate ecranele și „realizată“ de tot felul de pseudo modele pe care generația tânără le îmbrățișează cu atâta forță?!

„Cultura“ mondenă pe care ne-o asumăm cu mare drag și o expunem cu talent în vitrina strălucitoare, dar kitschoasă a societății actuale?! Apropo, măcar de-ar fi șterse geamurile!

Eu cred că suntem promotori ai unei Culturi pe care am îngenuncheat-o mișelește în fața mizeriilor vândute la preț de valoare și care ne îndobitocește zi de zi!

*Ne-am bâlbâit la intonarea Imnului și ne-am mânjit Drapelul cu atâta „patriotism“ ieftin! Avem chipurile chinuite de seriozitate atunci când defilează Armata, ne ustură palmele când ar trebui să-i aplaudăm pe adevărații eroi!
*Ne-am uitat veteranii și eforturile lor depuse pentru noi, pentru acest popor atât de brav, dar atât de „uitător“!
*Ne-am scuipat valorile și-am pupat posteriorul „gunoaielor“ care au acaparat atenția cu atâta ușurință!
*Ne-am vândut viitorul pe nimic, dar avem pretenții nemărginite!
*Ne-am înjurat profesorii și ne-am bălăcărit concurența!
*Ne-am dat de pe mâna unor mișei, pe mâna unor hoți!
*Ne-am uitat obligațiile, dar ne-am cerut drepturile!
*Ne-am plâns mereu, dar n-am schimbat nimic!
*Ne-am occidentalizat, le-am dat ce-au vrut și-am luat ce le-a rămas, ce ne-au impus…
*Ne-am schimbat tradițiile, le-am încuiat în cuferele vechi de prin satele îndepărtate, și am preluat „tradiții noi“, pe care le batem în cuie în sufletele noastre și le slăvim cu ardoare.
*Ne-am dat… și n-am primit nimic!
*Ne-am înjurat Dumnezeul și i-am ponegrit Casa!

Ne-am… care Neam? Care?

Cel împârțit pe culori politice, sau poate cel împărțit pe relații și pile, sau separat de avuție, sau mai grav… cel lăsat să se stingă de către cei care se cred nemuritori.

Ne-am cam uitat unii pe alții, dar ne celebrăm valorile din ce în ce mai necunoscute și înlocuite de tot felul de troglodiți.

Murim în tăcere și suspin.
Murim fizic, ne moare sufletul… și nu facem nimic concret! În fața vorbelor multe și frumoase, faptele demult au dispărut!

Valori? Cultură?

Cărțile se adună la groapa de gunoi, muzeele ne sunt pustii, teatrele se bucură de mârlănia din ce în ce mai multor „intelectuali“, actorii sunt uitați, aruncăm tradițiile… ne schimbăm valorile! Și nu asta ar fi problema, dar le dăm la schimb pe nimic. Pe ceva ce nu are legătură cu felul nostru de a fi!

Acvila cu Crucea-n cioc și Coroana pe cap de abia mai reușește să reziste în fața noastră, a celor care susținem peste tot că facem, că vrem schimbare, că suntem!, dar nu facem nimic concret pentru viitorul nostru, al celor care vin mai apoi. Tot români, și ei!

Crucea ținută cu atâta forță de pliscul acvilei, am aruncat-o în focul năprasnic al viciilor și al pierzaniei…

Ne-am condamnat originea, ne-am asuprit duhovnicii, dar am postit și ne-am spălat de păcate în fața noastră, în timp ce am adunat noi păcate în desagă. Până la urmă, ce ar mai avea de iertat Dumnezeu dacă noi nu am păcătui? Suntem sfinți în fața noastră… Suntem și atei și diavoli, depinde de interes!

Dulcii Românii, „tânăra mireasă, mamă cu amor“ a ajuns să-i fie chipul brăzdat de riduri, în timp ce câmpurile îi sunt brăzdate de străini! Fiii ei au uitat să mai trăiască în frăție! Acum au de dus războaie, de parcă nu ar fi făcuți de aceeași mamă! Au de purtat lupte pentru mai marii lideri ai Patriei, sunt mândri de ale lor sudalme ce le sunt puternice argumente, au visuri mari, mari… dar mici pentru ceea ce ar trebui să fie la baza renașterii acestui Neam!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?

*Să îți trezești fiii acum, cât se mai poate schimba ceva în această țară!
*Să îi pui din nou pe băncile școlii vieții și să îi educi corespunzător!
*Să le ștergi mizeria de sub ochi și să repui valorile la locul de cinste!
*Să ne readuci la masa păcii cu fiii, frații și surorile noastre!
*Să arunci fardurile cu care ne-au colorat realitatea!
*Să ne ajuți să ieșim din grotă, pentru a putea trăi!
*Să ne ajuți să fim viteji și mândri!
Dar te rugăm s-o faci acum, cât mai suntem pe aici…

Al tău fiu, scumpă Românie,
Octavian Andrei Bărbuleț Tărăntuș

P.S. Să trăim cât de cât ancorați în realitate și să nu uităm versurile poetului Mihai Eminescu,
„Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.”

………………..

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns