VIDEO Fost director şi actor al TT, DESFIINŢAT ŞI UMILIT pe scena şi în teatrul unde a slujit 40 de ani!

Cornel Nicoară, în Regele Lear

Actorul Cornel Nicoară a fost efectiv făcut praf şi pulbere în spectacolul aniversar dedicate împlinirii a 50 de ani de când Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ poartă acest nume. Fost actor al acestei instituţii şi chiar director, Cornel Nicoară a fost singurul din personajele din piesa lecturată de actualii actori din trupa teatrului descries – în acest remember documentar – drept un fel de tartor, tiran, dictator, mitoman etc.

Clipul de mai sus este cât se poate de elocvent. După primul minut, în care se fac referiri la privaţiuni din perioada comunistă (“Adică au plecat oameni din teatru. Au plecat profesii întregi, croitorii, tâmplarii, toţi, toţi, toţi…”), urmează un arc brusc peste timp la perioada cu Nicoară director (desi nu a fost el primul director de după Revoluţie).

Nu pare a fi o săritură întâmplătoare în contextul în care numele lui Nicoară este menţionat de multe ori cu referire la acea perioadă şi legat de episodul în care el era vocea organizatorilor celebrelor manifestări “Cântarea României”. La acest prim pasaj nu este pomenit numele lui Nicoară dar fix această “lipitură” în timp poate genera diverse îneţelesuri.

Şi urmează al doilea pasaj din clip, cel care are şi subtitrare în care directorul Nicoară este zugrăvit în cele mai negre culori posibile. Un “om dur”, un adevărat despot care nu permitea subordonaţilor să-şi exprime opiniile dar care ar fi pozat, la rândul lui, într-un fel de disident.

Recitiţi pasajul respectiv:

<<Mda…Deci, după aceea a venit domnul Nicoară care toată viaţa lui o fost şef. Dur om. Da, în fine. Îi plăcea să te jignească. Şi dacă cumva te supărai, schimba…

Dar ce fetiţa, nu mai ştii de glumă?

Nu vreau şi nici nu pot, în perspectiva unei nostalgii, să edulcorez o realitate care, pentru mine, a fost destul de complicată. Destul de complicată şi mă încerca un sentiment de nemulţumire, de încrâncenare, de … cum să îndrăzneşti să deschizi gura să spui nu mi-e bine, nu-mi place… Vai de mine, legenda teatrului… Cum să îndrăzneşti? A, bine, atunci nu spun… Cum îndrăzneşti? Marile legende ale teatrului au început aici… Bine, nu îndrăznesc. Nici mie nu mi-e uşor să fiu Gică Contra…

Ce, nu-ţi place? Scrie la comunitate! Hă, hă, hă, hă, hă, hă, hă…>>

Evident că Nicoară este un personaj controversat. Ca mulţi alţi directori ai teatrului nemţean. Dar doar numele lui a fost astfel pomenit la ceas aniversar pe post de „tartor”. Tot Nicoară este însă şi unul dintre puţinii actori care, de la venirea în 1965 la acest teatru nu a mai plecat spre alte zări. Şi, deşi a rămas un actor la un teatru de provincie care a dat atâtea nume mari scenei româneşti, e singurul „actor nemţean” (ca activitate integrală) care a jucat în nu mai puţin 5 filme româneşti (Dumbrava Minunată, Fiul Munţilor, Vis de Ianuarie, Buzduganul cu trei peceţi, Pintea).

Fireşte că prestaţia managerială a oricărui director (fie şi de teatru) este supusă judecăţii specialiştilor sau publicului. Şi e cert că piesa de mai sus se doreşte a fi mai mult documentară decât artistică. Cu toate astea – şi acesta e unul dintre motivele invocate de cei care au sesizat redacţiei Vestea acest moment – partea de enunţ nu e susţinută de dovezi, comparaţii, alte probe. Nimic. Doar că autorul textului (girat, fireşte de Gianina Cărbunariu, actualul manager al TT şi directorul festivalului de teatru în deschiderea căruia a fost prezentat spectacolul aniversar) dă sentinţa.

Şi, dacă tot s-a făcut referire – ca preambul – la perioada comunistă, forţăm o comparaţie sugerată tot de cititori: Vişinescu a fost condamnat de o instanţă, nu de oameni din teatru, şi doar după un proces echitabil în care a avut asigurat dreptul la apărare. „Execuţia” lui Nicoară – chiar pe scena unde a slujit 40 de ani – a fost una sumară şi fără ca acesta să se poată apăra (nu a participat la spectacol fiind bolnav, după cum susţin surse apropiate de acesta).

La nivelul iubitorilor de artă din Piatra Neamţ sunt mulţi care îl consideră pe Cornel Nicoară un fel de mit al teatrului pietrean, lunga sa experienţă în slujba acestei instituţii ştergând (pentru mulţi) amintirile cu „Cântarea României”. Toţi aceştia invocă faptul că respectiva acţiune, dincolo de cultul personalităţii lui Ceauşescu – scotea la rampă şi talente proaspete şi că dacă nu ar fi fost Nicoară prezentatorul secţiunii de la Piatra Neamţ ar fi putut fi oricare alt actor sau speacker cu voce şi timbru reprezentative.

Interesant este că unii dintre actorii din actuala echipă – prezenţi pe scenă, pe scaune, citind şi ei pasaje din piesa în care e şi această secvenţă – au fost angajaţi în perioada în care ştampila instituţiei era la Nicoară în mână. Tot interesant este că actuala directoare spunea la conferinţa de presă de vineri că a găsit la Piatra Neamţ – de la actori la personalul tehnic sau de altă factură – o „echipă minunată”. Ei bine, unii componenţi ai echipei minunate sunt „moştenire” din mandatul lui Nicoară sau din cel al lui Liviu Timuş (care nu a fost pomenit deloc, nici de bine nici de rău, deşi a condus şi el acest teatru în ultimii 11 ani).

Mai jos, câteva fotografii cu momente din cariera artistică a lui Cornel Nicoară:

Chiar şi după ieşirea la pensie, Cornel Nicoară tot nu are stare. Stau mărturie şi fotografiile de mai jos care-l surprind ba la un târg de carte, ba la o acţiune închinată lui Mihai Eminescu (la care actorul a fost invitat să recite,a la sediul unui partid, de către viceprimarul Luminiţa Vârlan):

Vom reveni.

Daniel Vinca / sursa foto: facebook

 

Comentarii Facebook