Viața ca un film a jurnalistului care și-a ucis tatăl! Fost „omul lui Vîntu” și „ginerele lui Lucian Avramescu”

Până marți (15 mai 2019) era un om ratat, căzut în patima băuturii și cu afecțiuni psihice (după cum spun unele surse) care trăia din aura legendei vieții lui, consumată cu câțiva ani în urmă. De ieri, este „fostul jurnalist care și-a ucis tatăl”. Pe scurt, Constantin Robănescu, Titi, cum îl știa nu doar presa din Roman ci și toți cei din București, din redacțiile în care a lucrat cam jumătate din viața lui.

Despre crima de necruzut comisă de Robănescu, puteți citi AICI. Despre viața lui Robănescu până la acest moment nu s-a scris mai nimic, cu excepția faptului că lucrase la săptămânalul Romanul Liber, apoi la Curentul, apoi la Realitatea TV (entități media controlate de celebrul Sorin Ovidiu Vîntu).

Da, puțini știu sau își mai amintesc că lansarea în afaceri post-revoluționare a celui al cărui nume avea să fie asociat cu „țeapa FNI” a fost legată, imediat după 1990, de domeniul media. SOV (Sorin Ovidiu Vîntu) avea să arate în toată cariera lui că a înțeles că „informația înseamnă putere” așa că în primii ani după 1990, când unii încă buchiseau cum e cu economia de piață sau informația, cel pe care municipiul Roman îl știa de „gestionarul condamnat pe timpul lui Ceaușscu” devenise deja mogul local.

„Romanul liber” se numea săptămânalul inventat de SOV și, din denumire, se observă că publicația era branduită pentru zona Romanului unde tocmai se retrezeau orgoliile de fost județ (a existat în perioada aceea și un partid sau o ligă a județelor desființate abuziv, demers promovat de unii care sperau în reînființarea eclor județe sau măcar în obținerea de voturi sau suport popular sub flamura respectivei idei).

SOV e un condeier și un vorbitor bun dar nu putea scrie singur o întreagă publicație astfel că în redacția lui apar și colaboratori externi (oameni care aveau și alte joburi de bază) dar și jurnaliști angajați cu contract. Unul dintre aceștia din urmă era tinerelul Titi Robănescu, un băiat de puțin peste 20 de ani, citit, isteț, cu bun simț și disciplinat. Tipul de jurnalist și de locotenent perfect pentru SOV care atunci când a migrat cu afacerile spre București și-a luat cu el și cîțiva oameni de încredere, inclusiv pe Titi.

Deja apăruseră celebrele certificate („acțiuni”) cu care SOV a pus umărul la fel de fel de privatizări făcute de unii și cum „mogulul” producea bani și nu mai avea prea mult timp pentru presă, în afacerile media inventate/cumpărate își punea oameni de încredere. Așa au fost perioadele „Curentul” și „Realitatea TV” pentru Robănescu, redacții în care marii jurnaliști de pe la București cam tremurau în fața lui pentru că era „omul lui Vîntu”.

SOV știa să răsplătească loialitatea astfel că Robănescu devenise la rândul lui un adevărat mogul. Și nu se ocupa doar de părți din Divizia Media a lui SOV ci realiza și alte treburi sau chiar misiuni speciale, cum ar spune unii. Legendele sunt multe și probabil vor înflori acum, după crima comisă de acesta, dar cert este că una dintre ele leagă numele lui Titi de momentul în care CEC semna că garantează pentru depunerile de la FNI. Evident, nu Robănescu a fost cel care l-a convins de pe directorul CEC de atunci să facă acest pas dar numele lui Titi e menționat pentru că ar fi fost „curierul” care a livrat un pachet al recunoștinței.

La fel ca toți greii lui Vîntu, în perioada de aur SOV, și Robănescu avea bani. Mulți bani, spun cei care l-au cunoscut. Fapt elocvent pentru bossii de după Revoluție, Titi își schimba și foarte des mașina așa că de câte ori ajungea la Roman și se vedea la o bere cu foștii colegi de breaslă, mai mereu era cu altă limuzină, mai șmecheră. „Venea la Roman și ne aduna la o bere. Care se făcea cam… 3 zile și 3 nopți. Nu exista să plătească vreunul dintre noi, cei rămași la Roman, mereu plătea el, numai el. Se și supăra dacă îndrăznea unul să plătească măcar o parte din comandă”, își amintește un jurnalist romașcan.

Nu au lipsit, în aceeași perioadă, nici fazele haioase. Gen „de viață”. „Băi, mergem la mare?”, întreba Robănescu după o ședință pe terase. Normal că bieților jurnaliști romașcani le-ar fi priit o excursie neprogramată dar se uitau cu jale spre propriile buzunare. „Nu-i problemă, plătesc eu tot. Tot-tot!”, spunea Titit și, pentru ca treaba să fie clară nici nu-și mai lăsa tovarășii să treacă pe acasă, să-și ia niște schimburi cu ei. Din mașină, în drum spre mare dădea un telefon-două și rezolva cu cazarea pe litoral iar pe drum oprea într-un magazin și-i punea pe companionii să-i să-și cumpere de îmbrăcat. El plătea…

Între timp s-a și însurat. Statutul social a adăugat etichetei de „omul lui Vântu” pe cel de „ginerele lui Lucian Avramescu”. Poetul Avramescu era în vogă, era în vârful carierei. Versurile lui erau recitate în filme artistice sau deveniseră deja hit („Bună seara, iubito!”, în interpretarea Loredanei Groza și a lui Ion Caramitru. Titi nu s-a însurat cu fata poetului, cu Alice, pentru gloria tatălui ci pentru că, așa după cum spun aceleași surse, erau tineri, frumoși și… multă iubire. Din căsnicia celor doi a rezultat o fată care acum ar fi la liceu…

Căderea lui SOV a reprezentat însă și căderea lui Robănescu. Titi știa presă, știa ce înseamnă și scris și management de redacție dar nu știa să facă bani ca SOV. Rămas fără joburile și banii asigurați de mentorul său, Robănescu începe să decadă. Apar și problemele în căsnicie și părăsește locuința socrului (Avramescu le oferise tinerilor însurăței un etaj din vila sa imensă care e cam cât un castel german). Traiul în București e scump, parcă tot mai scump, așa că Robănescu se întoarce la Roman în urmă cu câțiva ani. Cunoaște o altă femeie și se mută în apartamentul ei. Nici noua relație nu rezistă prea mult, mai ales că Titi bea din ce în ce mai mult și, pentru diverse afecțiuni, lua fel de fel de pastile. Amestecul alcool + medicamente nu a fost deloc unul fericit și e dat afară din casă și de femeia din Roman…

Așa a ajuns, în urmă cu câteva luni, să se întoarcă în casa părintească, la Bîra. El, 49 de ani, tatăl său, 90…
Pacea nu a durat mult nici aici. S-a ajuns în scurt timp la certuri, la discuții care au lăsat urme. Marți dimineața, pe 14 mai 2019, cel cunoscut ca fost om al lui Vîntu și ginere al poetului Lucian Avramescu avea să comită cea mai cruntă faptă din viața lui: a lovit repetat, cu cuțitul de bucătărie, în părintele său până ce cel din urmă a rămas mort într-o baltă de sânge.

A realizat grozăvia comisă și a plecat din casă. Nu ca să se ascundă ci pentru că nu putea privi tabloul creat chiar de el. A ajuns la o benzinărie din zonă. Cu tricoul pătat de sânge, cu ochii injectați de frământări, i-a spus vânzătorului să-i dea un pachet de țigări adăugând că nu are bani să plătească. Vânzătorul nu i-a dat țigări pentru că… gestiune. După 1-2 minute, Robănescu suna la 112 și cerea să vină poliția, autodenunțându-se că și-a ucis tatăl.

Daniel VINCA

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns