Proiectul susţinut de consilierii PMP Piatra Neamţ (prin care elevii şi studenţii să aibă acces liver şi gratuity, după ore şi în zilele libere, pe terenurile de sport ale şcolilor din Piatra Neamţ) a fost desfiinţat de primarul Dragoş Chitic care l-a etichetat scurt drept „la aceeasi categorie, proiecte nefundamentate…”.

Chitic a adus şi argumente, invocând ba că şcolile nu au pază, ba că în cazurile în care au nu e non-stop (şi cineva ar trebui să verifice legitimaţiile de elev la intrare), ba că Poliţia Locală nu are resurse umane care să-i permită preluarea acestei probleme etc. Şi drept contra-argument la părerile celor care spun că în felul acesta se asigură clienţi pentru patronii terenurilor private de sport, acelaşi primar a menţionat faptul că “avem stadionul, copii pot merge acolo să alerge”.

În primul rând, se pare că primarul Dragoş Chitic nu a înţeles că propunerea PMP nu se referee la activităţi oferite copiilor o data pe lună ci zilnic. Iar a-I cere unui copil (mai există şi din aceştia care, în sezonul cald, s-ar juca pe un teren de sport mai des) să meargă ZILNIC din capătul Dărmăneştiului sau al Mărăţeiului până la Borzoghean înseamnă fie că nu cunoşti distanţele din oraş, fie că ai impresia că toţi copiii au maşină la scară, cu şofer plătit. Este illogic ca pentru o jumătate de oră sau o oră de joacă, copilul respective să fie nevoit să aloce drumului dus-întors o oră sau chiar două (aspect valabil şi în cazul apelării la terenurile private unde apare şi problema de cost).

Primarul Chitic a omis şi faptul că nu pentru toţi copiii şi tinerii, ideea de sport echivalează cu alergarea. Nu toţi vor să fie Forest Gump, nu toti vor doar să alerge. Unii vor să joace fotbal, alţii – baschet, unii vor să se dea cu rolele sau cu placa (activităţi care deja au loc, după-amiaza, pe unele terenuri de sport – de la cele ale şcolilor cu directori destupaţi la minte).

Primarul Chitic a mai adus un argument al opoziţiei sale la proiectul PMP: riscul vandalizării. Discutabil, evident, şi acest motiv. În general, pe zona expusă spre terenurile de sport, geamurile de la şcoli sunt prevăzute, la parter si chiar etaj, cu plase de protecţie. Iar intenţia posibilă a unor derbedei de a intra într-o şcoală închisă intră sub sancţiunea Codului Penal. Şi cu terenurile de sport închise după-amiaza şi în week-end, în Piatra Neamţ au mai fost sparte şcoli în ultimii ani. Poate nu ştie primarul Chitic despre această cazuistică, dar şcolile cu lanţuri şi lacăte pe porţi nu au fost ferite de astfel de necazuri pentru că derbedeii ştiu să sară şi gardul.

Una peste alta, cu terenurile de sport de la şcoli inaccesibile, cu stadionul (unde pot doar alerga pe pistă) într-un colţ al oraşului, pentru copiii care vor „să bată mingea” singura soluţie (spre care îi impinge şi primarul cu o astfel de abordare) rămâne varianta terenurilor private sau cele din Ştrand. Unde e cam 100 de lei ora. La două echipe a câte 5 jucători, un calcul scurt duce la 10 lei per copil. Mai trebuie adăugaţi încă vreo minim 4 lei (drumul dus întors cu microbuzul, varianta cea mai ieftină). 14 lei pe zi ori 20 de zile (ca să nu zicem o lună înseamnă cam 300 de lei pe lună. Pentru un copil care vrea să bată mingea. Vai şi amar de părinţii care ar avea 2 sau chiar 3 copii cu aceleaşi apucături.

În concluzie, încet dar sigur, şi joaca copiilor pe ce înseamnă sport a cam devenit un lux pentru multe familii din Piatra Neamţ. Iar primarul Chitic confirmă prin luarea publică respectivă că nu a analizat toate aceste aspecte punându-se în pielea acestor părinţi.

Concluzie: apariţia unei problem împarte oamenii în două tabere – “căutăm soluţii” şi „nu se poate”. Ca un veritabil politician al normalităţii definite de el însuşi, primarul Chitic are, în astfel de situaţii, răspunsul propriu: “soluţia este că nu se poate”.

D.VINCA