Valuri la CJ! Uragan sau furtună într-un pahar cu apă?

La CJ Neamț se întâmplă ceva important atunci când nu se comunică nimic. Așa cum e acum. În rest, de câte ori vin informații wow, ori e propagandă deșănțat exagerată, ori minciună electorală (vezi bietul proiect de spital nou județean, aruncat în 4 bătălii electorale ca magnet de voturi).

Politico-administrativ, subiectul no.1 ar fi alegerea vicepreședinților. Tac ambele tabere și cea din jurul PSD-Arsene și cea a cooperativei PNL-USR, niciunii nu au stuchit la furcă acum când Dulamă, cu cele 2 voturi ale sale, e un electron nealiniat, afișând maxima libertate pe care ar trebui să și-o dorească orice om de pe planetă.
Iar mesajul lui Dulamă, adică prețul închinării către o tabără sau alta, e unul de colindător extremist: „Ne dați ori nu ne dați?” Colacul de vicepreședinte, se subînțelege.
Și, ba fugărit, ba sedus și abandonat de prezidentul Arsene, Dulamă a ajuns în momentul în care nu mai poate fi păcălit cu eticheta rodusului, ori îi dai colacul ori nu. Că e același colac promis și lui Ion Asaftei, pe cine mai interesează?…
Culmea este că același Arsene a avut și alternativa surogat la colacul respectiv, nuca de administrator public al județului dar, din motive știute doar de el, a preferat să i-o dea cuiva venit din tradiționala și socialista rezervă de cadre de la Bacău.
Cu siguranță că nuca aia nu a fost dată de pomană, o fi prețul vreunui colind anterior… Cert este că Arsene avea o funcție-joker pe care tabăra PNL-USR nu o are și felul în care a risipit-o arată ori amatorism ori o crâncenă datorie la băcăuan…
În rest, după cum știți, valuri-valuri în interiorul fiecărei tabere și vălurele interne și în Pro-România. Rămâne de văzut, dintre Mădălina Ciubotaru și Liviu Harbuz (nu musai ca persoane ci ca simboluri de echipă și mesaj) cine e, la final, stânca și cine e valul…

Lăsând deoparte războiul politic, încrâncenarea lui Arsene arată că omului îi place să se joace. Că e dependent de ideea asta cum că ar fi „jucător”. Istoria va stabili dacă a fost jucător de olimpiadă sau de barbut, că jocuri sunt multe. Mai știți replica „șase-șase, poartă-n casă” a jucătorilor de table? Păi ce, Arsene nu a vrut să facă porți la intrările din județ, așa, de vreo 80 milioane de lei?

Un adevărat jucător politic ar face multe. În primul rând, fiind și pe o funcție publică, ar comunica. Real. Că ce face prezidentul de la CJ – pe facebook sau cu interviuri aranjate în local sau pe slugărnicia (plătită?) a unor pseudo-jurnaliști de la București – nu e comunicare. Încercând sî=i păcălească pe nemțeni cu această pseudo-comunicare, prezidentul Arsene se păcălește pe el. Mai devreme sau mai târziu își va da seama.

Așa cum evită presa adevărată, așa evită Arsene și discuțiile corecte cu tabăra adversă. Nu poate sau nu știe să dialogheze cu adversarul, să negocieze, așa cum face orice politician adevărat? E treaba lui. Cert este că, dacă era cu adevărat interesat ca administrația județeană să nu fie paralizată de această criză, juca altfel. Matur, inteligent, înțelept. Avea atâtea variante la îndemână. Fie să spună „băi, băieți, e blocaj, una vouă, una nouă”. Să o spună și direct și public, adică să arate real că nu e interesat doar de funcții pentru unii servitori ai lui. Sau chiar să lase majoritatea anunțată după alegeri să-și ia ambele funcții, să le dea celor doi vicepreședinți ca atribuții probleme reale. Și apoi, împărțea cu ei acele probleme, inclusiv ca imagine, nu cum face acum cu Spitalul Lețcani care e exclusiv cocoașa lui. Apropo, a mai fost redeschisă porcăria aia numită abuziv spital?

Orbit de meciul orgolios pentru funcțiile de vicepreședinte și dând pe la serviciu din an în Paști dar bine îmbălsămat de cei câțiva obedienți din jurul lui („Șeful, e ok totul”), Arsene nu remarcă detaliul important al administrației pe care o conduce. Panica salariaților din CJ. Tirul celor două dosare penale cu care s-a procopsit șeful Direcției Achiziții (ați citit știrile la concurență, Vestea nu a dat subiectul din motive corecte de „abținere”) a lovit în plin, a creat declicul necesar. Tot mai mulți angajați de la CJ au înțeles că, oricât de mare și tare e șeful care îți ordonă să faci o porcărie, când e să răspunzi treaba e pe persoană fizică. Adică bosul care și-a tras șpaga nu răspunde în locul tău, tu plătești nu doar avocați ci și cu sănătatea, cu timpul tău și – Doamne ferește! – mai rău. Popescu plătește cu cele două dosare executarea unor ordine nelegale și abuzive primite de la tabăra Tărâță, respectiv Arsene. Tărâță e deja într-un tărâm unde nu mai poate fi atins de valurile pământene, Arsene are de luptat cu alte vânturi (și va tot avea) astfel că acum Popescu va răspunde singur (având, cel mult, alături de el, doar familia) pentru executarea unor ordine.

Și, clar, acesta este doar începutul. Când Gheorghe Ștefan părea intangibil (și Arsene era doar un copil de mingi), cine credea că Pinalti va fi doborât de valuri și vânturi și că vor cădea atâția pe lângă el?
Oricât de vedetă s-ar da, Arsene nu e de calibrul lui Pinalti, astfel că prăpădul va fi și mai mare, judiciar vorbind. Iar în jurul actualului prezident sunt nu doar oameni care nu vor vrea să pătimească pentru păcatele altora ci – atenție! – sunt atâția lași care vor cere topuri de hârtie să scrie romane… Dincolo de bula în care câțiva țuțeri sau spălători de cadavre îi tot spun că e cel mai frumos și deștept, prezidentul Arsene s-a brenduit (și) ca țepar. Or, aceste țepe (trase de multe ori inutil și prostește, din aroganță, neglijență sau impertinență) nu vor rămâne nedecontate. Apropiații lui Dulamă au creat o premieră doar jurnalistică atunci când au declarat (înregistrați!) ce țeapă și-a luat acesta de la prezident. Dar când ai țepuit inclusiv un între județ cu inaugurări-șmen (Lețcani, Axial) nu ai cum să nu intri în conștiința publică ca „țepar”, dacă tu crezi că ți-a mers și nu ai nimic de reparat.

Prezidentul nu este în acest moment un personaj de invidiat. Dincolo de cele câteva voci din bula lui care îi cântă în strună, el este, pe zi ce trece, un personaj singur. Tot mai singur. Atât de singur. Cei care îl aprobă o fac din obediență, din nevoie, pentru că au primit din pixul lui sau speră să primească. Izolarea lui în respectiva bulă, refuzul obstinent de a comunica real, de a negocia decent, nerespectarea obligațiilor/promisiunilor asumate nu fac decât să fie cimentul la cărămizile judiciare (dosare de corupție care sunt pe rolul instanțelor, dosare în anchetă unde poate apărea și numele lui, subordonați luați deja la declarații care pot spune orice, inclusiv despre el).

Iar în acest ritm, e doar o chestiune de timp pentru ca prezidentul să aibă probleme mai serioase decât orgoliul de a-și pune „vicepreședinții mei”. Nu-i dorim răul (deși el și slugile lui îl fac pe Putin frecventabil când vine vorba de atacurile mizerabile la presa nealiniată), mai ales că o vorbă veche de pe uliță spune că „viața și sănătatea omului sunt sacre”. Dar strict ca spectatori de pe margine, analizându-i șansele sau opțiunile, nu putem să nu luăm în calcul și ipoteza (una dintr-un milion, cum ar spune un clasic în viață) ca, la un moment dat să părească funcția de prezident de nevoie.
Rămâne de văzut dacă – e jucător, nu? – într-o asemenea situație, va avea viața lui Dragnea sau a lui Ghiță…

Daniel Vinca