În urmă cu 21 de ani, pe 1 mai, publica primul articol!

 

… Este vorba despre Simona Maria Balint pe care şi acum o ştiu foarte mulţi cu semnătura de domnişoară (Simona Ţărnă) pe care şi-a păstrat-o.

Numele ei se leagă de istoria Monitorului de Neamţ, singura publicaţie la care a lucrat până în urmă cu câţiva ani când a făcut pasul spre administraţie (la CJ Neamţ, unde, initial, a lucrat ca purtător de cuvânt).

Fotografia de mai sus – de la o ieşeală a colegilor de la Telemold (cu tot cu soaţe sau soţi) la o cafea a stârnit diverse comentarii, inclusiv cel al celei care fix în urmă cu 21 de ani trăia emoţia primei semnături într-o publicaţie: <<Ce vremuri! Vorba cântecului „Doamne, tineri mai eram!“. Eu în urmă cu 21 de ani, pe 1 mai, am avut primul text publicat!>>

Este un sentiment unic pe care l-au avut doar cei care şi-au făcut ucenia în redacţii adevărate, organizate ca la carte, unde publicarea unui articol nu semăna cu “postăceala” contemporană. La acele vremuri, publicarea unui text de presă era supervizată şi aprobată de „maeştrii redacţiei”, de “făcătorii de ziare” (redactor şef, redactor şef adjunct, secretar de redacţie).
În redacţia Monitorul, Simona l-a cunoscut pe Mihai Balint, cel care a convins-o să spună DA şi în faţa lui Dumnezeu şi a ofiţerului de stare civilă. Istoricii nu consemnează încă dacă nu o fi fost invers, adică dacă nu a avut ea iniţiativa…

În viaţa petrecută în presa din Neamţ, ca orice profesionist prins între meserie şi aceste vremuri, Simona a trecut şi prin momente mai bune, şi prin clipe mai cu scrâşnet. Dar a fost mereu unul din profesioniştii de pe Domeniul Administraţie cu ştiri clare şi corect documentate şi redactate. Mai pe româneşte, când citeai o ştire de a ei ştiai că se bazează pe informaţie pură şi pe percepţia ei (atât cât are voie jurnalistul să lase şi virgula percepţiei), nu că ar fi vorba – cum se mai poartă acum, din păcate! – de articole scrise întru interesul frăţiorului din politică, a prietenului de cafenea sau de afaceri…
Deşi acum nu mai lucrează în presă, cu cei aproape 20 de ani dedicaţi onest acestei meserii, Simona Balint (Ţărnă) e unul dintre puţinii jurnalişti nemţeni care peste 2 zile (3 Mai – Ziua Mondială a Libertăţii Presei) poate privi cu conştiinţa împăcată spre munca ei din acest domeniu.
Revenind la debutul în presă invocat de ea, reamintim că anii 1990-1996 a avut loc o adevărată reformă în presa nemţeană: în Redacţia Ceahlăul au intrat (în vreo 2 şarje) noi jurnalişti care adus o altă dinamică în această profesie şi, de asemenea, au apărut pe piaţă publicaţiile Realitatea nemţeană (astăzi Realitatea Media) şi Monitorul de Neamţ.

Daniel VINCA / sursa foto: Irina Calin (facebook)

Lasă un răspuns