Anunțul unor recrutări pre-electorale de către PSD Neamț și contextul legislației românești îi transformă pe noii simpatizanți cu ștaif din acest partid într-un fel de amante pariziene și fiecare situație luată în parte e ca un fel de triunghi conjugal.
Indiferent că e vorba de cei care în acte au rămas, încă, membri Pro România (Vornicu, Gabril, Lehăduș) sau PMP (mai cunoscutul Chitic și cvasi-necunoscutul Hârțan) ca să nu-și piardă mandatele de aleși, pe fond, fiecare dintre ei e ca o amantă. Deja în brațele amantului (PSD) dar fără să fi rupt certificatul de căsătorie (carnetul de membru) cu PMP sau Pro.
Dincolo de cadrul legal care-i împinge pe respectivii în această situație de compromis, evident că toată butada asta, în care s-au auzit deja termeni de „curvăsărie”, „amantlâc” (dar și alții, mult mai aprigi) nu s-ar fi întâmplat dacă România ar fi avut niște legi coerente și egale (explicăm mintenaș de ce).
Până atunci, ca să rămânem tot în zona comparației, e evident că soții se pot da trădați. La rândul lor, și soțiile devenit amante, vor spune că soții le-au sedus și le-au abandonat. Nu le-au mai acordat atenție. Sau importanță. Și, ca din senin, așa cum se întâmplă în orice relație de cuplu care trece prin momente mai tulburi, apare opțiunea. Sau comparația. Prințul pe cal alb. Sau un lover-boy care știe să profite de astfel de momente. Care galant, precum personajul Berlin din filmul cu același nume, oferă un umăr pe care diva să-și așeze căpșorul.
El, amantul de profesie, știe deja (predocumentarea e bună în orice domeniu) ce suferințe și neîmpliniri are diva care trebuie sedusă. Și-a făcut bine temele. Oferă și în avans (ba funcția de director la un Centru, ba pe cea de șef la un ONG care taie frunze la câini), mai ales că toate darurile astea nici nu sunt din buzunarul său ci din banul public… Ca să ne referim la cei din Pro. Este evident că alte flori, din altă seră trebuie pentru cineva de calibrul lui Chitic. La domnul Hârțan, nu ne pronunțăm, știm doar că voci de la soțul deja fost (a se citi PMP) dar și de prin vecini ziceau la un moment dat că ar acționa ca un agent de vânzări pentru o anumită firmă. Da, gura lumii slobodă, mai ales că multe se spun în momentul în care se sparg case…
De ce toate aceste dramolete sunt stârnite și de o lege nu doar imperfectă ci și perversă?
Păi e simplu. Dacă un parlamentar demisionează sau e demis din partid, el rămâne și cu funcția din Parlament și cu toate avantajele (indemnizație, sume forfetare, cabinet, cazare la București etc…). Aleșii locali pierd funcțiile la demisie (primarii) sau la demisie/demitere (consilierii locali).
Culmea e că primarii ajung pe funcție și datorită componentei uninominale (votul fiind per candidat într-o casetă, unde da, e si sigla de partid), în timp ce la parlamentari candidaturile sunt pe listă total.
Deci parlamentarii sunt mai favorizați chiar și decât primarii. Deși, de multe ori, locurile eligibile pe lista de generale sunt căpătate prin metode deloc ortodoxe și astfel de beneficiari nu au nicio treabă cu răsplata care ar veni pentru munca lor politică sau pentru expertiza dintr-un anumit domeniu.
Gaura cheii de la un birou de la un partid sau altul de la București (sau din teritoriu) a văzut multe astfel de rezolvări.
Care e logica aberației juridice? Tot simplu: legile sunt votate de parlamentari. Deci da, și-au făcut o lege mai favorabilă pentru ei în timp pe pentru aleșii locali (și județeni) au stabilit niște repere nu doar fixiste ci evident mai dure.
Practic, votând astfel de legi, parlamentarii României s-au plasat într-o situație de conflict de interese, fie și moral.
Adică, total imoral, au stabilit că rigoarea valabilă pentru alții nu le e opozabilă și lor.
Din cauza unor astfel de aberații de reglementare s-a ajuns ca partidele să inventeze situații de concubinaj ca să poată racola, din perioade preelectorale, armate mai dodoloațe. „Coordonatori speciali”, „simpatizați de lux” sunt un fel de sinonime pentru „amantele noastre de lux” cu care se afișează dar nu pot merge la starea civilă și nici să recunoască fructele iubirii interzise (un fel de copii din flori).
Cine ar trebui să corecteze problema? Tot ele, partidele, prin parlamentarii lor. Să dea legi real egale pe fond. De ce nu au făcut-o, de ce nu o fac? Păi cum altfel ar mai stăpâni armatele din subordine dacă nu și prin frică și dictat, precum ciobanii care fluieră la oile care ies din rând. Și, când nu funcționează avertismentul, imediat sunt trimiși câinii…
Deci va urma o perioadă cu multe amantlâcuri. Cu părăsiri de domicilii. Și de la partidele deja menționate, dar și de la PSD, PNL, probabil și USR sau – de ce nu? – AUR.
Mai ales că nici seducția nu e scumpă. Trebuie un pic de artă (a seducției) și, după câștigarea încrederii urmează epic perioada cu „mai ai un pic de răbdare”. Și încă un pic, și încă un pic… Și, în multe cazuri se va întâmpla ca amantele de azi să constate iar că au fost seduse și abandonate. Că a fost vorba de o iubire de o vară. Cu sau fără pastile de putut…
Lacrimi, iubiri, jafuri, dezamăgiri. Ca-n filme sau ca în dramolete de teatru…
Gata, că acuși vine votarea…
Daniel VINCA
