Ana-Maria Rebegia, directorul cotidianului Ceahlăul a murit azi, în urma unui AVC, anunță jurnalista Marian Oltean (Tudose) în publicația Viața nemțeană.
Lucra de circa 25 de ani în presă, în departamentul de „făcut bani”, adică la Publicitate.
Pentru că așa e structurată ptresa clasică, în spatele jurnalistului-vedetă (redactor care face dezvăluiri, moderator de emisiuni etc) sunt multe „albine” harnice și mai puțin cunoscute. E vorba și de cei de la Tehnic, și de la Administrativ dar și de agenții de publicitate care gtrebuie să livreze financiar pentru ca toți ceilalți oameni din echipă să fie plătiți.
Am cunoscut-o în 1999, când am ajuns la Monitorul de Neamț. Eu eram pe Redacție, ea pe partea de Publicitate (un departament foarte eficient, creat de Camelia Varvara). Eu am stat acolo doar un an și un pic, ea mult mai mult.
Aveam să ne întâlnim la Ceahlăul, prin 2014. De data asta aveam și mai multe responsabilități iar Ana-Maria era singura mea speranță când venea ziua de dat salarii pentru jurnaliști. Cu 3-4 zile înainte (uneori, doar cu două), o chemam să bem cafeaua în biroul meu (pe care tot ea îl amenajase, ea prin diverse firme). „Scârțâie?”, mă întreba de cum intra. Dădeam din cap aprobator. „Cât?” (mai trebuie), ataca ea frontal problema. De obicei lipseau cam jumătate din bani. Evident aveam o promisiune fermă de la o persoană importantă (nu spun cine) că va completa dar știam că pot pune bază cât în promisiunea unui candidat…
Evident că persoana importantă nu mai răspundea la telefon vreo săptămână dar, în timpul ăsta, cu n artificii din care mereu nu au lipsit cele ale Anei-Maria, colegii mei își luau lefurile…
Între timp mai plăteam din datoriile vechi, din dări de care nu știam inițial (că ne bloca ANAF conturile) și ne făceam fiecare treaba.
La plecarea mea și din respectiva redacție, Ana-Maria a primit pe umerii ei tot acest calvar…
Și, ăn toți anii ăștia, de câte ori ne mai întâlneam, încerca să se țină tare deși ochii ei spuneau altceva.
A fost, până azi, ca un căpitan de vas care în ciuda naufragiului evident nu părăsește puntea.
În urma ei rămâne nu doar o familie îndoliată ci și numeroase amintiri despre un om în stare de multe sacrificii pentru a le fi un pic mai bine colegilor. Colegilor din presă.
Rămas bun, Ana-Maria!
Daniel VINCA
sursa foto – Viața Nemțeană
