„Trăiască bugetarul ortoped ce vrea salariul mărit!!! Fisura-ți-aș portofelul!” Schiţă cu durere şi amărăciune pe bune…

Nu de puţine ori s-a scris/ s-a spus / s-a plâns că una din secţiile care contribuie major la o proastă imagine a Spitalului Judeţean Neamţ este cea de Ortopedie. Nu că „viruşi” nu ar fi şi prin alte secţii, dar Ortopedia rămâne, în continuare secţia în care, sub pretextul că anumite materiale nu sunt decontate, oamenii sunt trimişi să cumpere ba şuruburi, ba diverse geluri (evident, cu adresă fixă, de la anumite firme).

Un nou episod postat pe internet acum câteva ore de mama unui adolescent aruncă o nouă lumină proastă asupra acestei secţii mai ales că, după cum se deduce din comentariile la postare, personajul negativ ar fi chiar şeful Secţiei.

Postarea făcută de Ioana Iordache:

<<Eu zic să puneți de vreo grevă, stimați medici ai Spitalului Județean Neamț!!! Ceva salarii mărite pentru lipsă crasă de bun-simț și profesionalism???
Rețetă de ne…simțire!!!
Se ia una bucată fiu, elev de liceu sportiv, cu un deget al piciorului drept lovit și învinețit!
Se duce la medicul de familie, ca să nu deranjăm bugetarul ortoped, de gardă, din spitalul buricului târgului!!! 
Se ia una bucată bilet de trimitere pentru radiografie! Fuga la privat ca să nu deranjăm bugetarul medic ortoped din spitalul buricului târgului! Plătim fuguța 80 lei – deh, copilul e asigurat-, dar, ghinion- clinica privată nu are ortoped!!!
Se ia, din nou, una bucată copil și se duce la spitalul buricului târgului ca să deranjăm, totuși, bugetarul ortoped ce țipă după salariu mărit!!!
Și, ce să vezi? După ce medicul de gardă spune că este fisură osoasă, coboară și bugetarul ortoped din spitalul buricului târgului și decretează- ,,Mergi acasă și, eventual pune un plasture de la farmacie!”
Uraaaa! Trăiască bugetarul ortoped ce vrea salariul mărit!!! Fisura-ți-aș portofelul!!!>>.

Deşi postarea de mai sus a fost făcută acum câteva ore şi are toate şansele să devină virală, niciun punct de vedere oficial din partea Spitalului Judeţean Neamţ nu a apărut până acum. E încă o dovadă că, dacă în ce priveşte aparatura, sunt solicitări fireşti de tehnică modernă la nivelul vremurilor pe care le trăim, instituţia respectivă reacţionează pe zona de comunicare cam ca în bancurile cu ardeleni.

La o unitate medicală cu peste 1500 de angajaţi, cu un buget de la Casa de Asigurări de peste un milion de euro (plus finanţări de la Minister şi Consiliul Judeţean), cu un număr mare de angajaţi non-personal medical, cu o largă echipă de conducere (Comitet Director plus Consiliul de Administraţie) această lentoare a comunicării şi sfidare a ideii de reacţie rapidă este o manieră care poate fi interpretată în fel şi chip. Acest stil e cu atât mai discutabil cu cât preşedintele Consiliului de Administraţie e nimeni altul decât deja celebrul Octavian Andrei Tărăntuş Bărbuleţ, consilier la Cabinetul Preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, consacrat drept campion la „facebook, foto, like şi share viteză”.
Drept e că Bărbuleţ nu s-a remarcat cu producţia de feisbucăreală la hectar pe comunicare despre bunele sau relele din Spitalul Judeţean ci în zona de „boală de imagine politico-administrativă”. Asta ar fi traducerea liberă pentru ode şi elogii…

Revenind la postarea citată de mai sus, rămâne de văzut dacă, după ce vor merge la un ortoped în sistemul privat, pacientul şi mama lui vor avea un diagnostic care să confirme spusele medicului de la UPU („fisură osoasă”) sau a „bugetarului ortoped” („pune un plasture”).

D.V.

Nota Bene – Astfel de cazuri – dincolo de componenta strict medicală – dovedesc din nou două chestiuni foarte importante:
1.Relaţia de comunicare medic – pacient/aparţinător este esenţială. Din păcate, la Spitalul Judeţean, eforturi demne de o cauză mai bună au tot împins aparţinătorul cât mai departe de zona UPU (de la anticamera UPU la Holul mare al Spitalului şi apoi la holişosul de la intrarea în spital, în curentul de aer generat de uşile care sunt deschise într-una şi tot mai departe de pacient, ceea ce duce la mărirea îngrijorării şi a nervozităţii). Pe aceeaşi linie, probabil că CA-ul va putea aproba, în curând, mutarea aparţinătorilor în parcul de lângă biserică sau, mai jos, în staţia de taxiuri de la poartă.
2.Orice spital serios, în 2018, nu-şi bate joc de ideea de comunicare şi nici de cea de reacţie rapidă pe astfel de situaţii. Reputaţia şi credibilitatea unui spital ar trebui privită, în primul rând de propria conducere şi de proprii angajaţi, ca valorile similare în sistemul bancar. Aşa cum nicio bancă nu-ţi mai permite să lase comunicare la nivelul „merge şi-aşa”, niciun spital serios nu se mai poate culca pe urechea vechilor practici în care răspundea la un astfel de caz după 3 zile, după 5 zile sau la… pomenirea de 40 de zile.
A numi un purtător de cuvânt la normă (cum se întâmplă de ani de zile la SJU Neamţ), a crede că Xulescu poate fi şi comunicator, şi director medical, şi, eventual, să mai şi profeseze pe secţie este o tehnică ce nu ţine de bune practici ci duce cu gândul la leacuri băbeşti (în comunicare, evident). Cum, de asemenea, să te bazezi pe ce ai mai citit printre rânduri, pe internet, sau pe pretinşi PiaR-işti cu recomandare de la partid (vezi cazul cu clipul sinistru de promovare a UPU în care se vedeau feţele pacienţilor de pe tărgi) nu ţine nici de ştiinţă, nici de tehnică ci de noaptea minţii.

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns