TRADIȚII LA LĂSATUL SECULUI ÎNAINTE DE POSTUL NASTERII DOMNULUI (POSTUL CRACIUNULUI)

Postul este prezent in toate culturile si traditiile din lume, fiind cunoscut mai ales drept un set de reguli restrictive pe care credinciosii trebuie sa le urmeze.

Pentru ortodocsi, postul are nu doar un aspect material, ci si un aspect spiritual, caci postul nu inseamna doar abtinerea de la a manca anumite produse, ci reprezinta o hrana a sufletului, prin rugaciune, prin retinerea de la ganduri, fapte rele, de la relatii conjugale si, in final, prin cainta si spovedanie.

Postul este parte componenta a pregatirii pentru primirea Sfintei Impartasanii, cu trupul si sangele lui Hristos. Inainte de Sfanta Impartasanie nu se consuma nimic de mancare sau de baut, nici macar apa, de la trezire pana la primirea Impartasaniei. Primirea Sfintei Impartasanii certifica faptul ca prin post ne-am curatat sufletele si trupurile de pacate, devenind mai buni si mai iubitori de Dumnezeu.

Sfantul Vasile cel Mare afirma: „Feriti-va de a masura postul cu o simpla infranare in ale mancarii. Cei ce se infraneaza de la mancare, dar au purtari rele, se aseamana diavolului care, desi nu mananca nimic, nu inceteaza sa pacatuiasca”.

Semnificaţia acestuia are rădăcini în Vechiul Testament, patriarhii şi drepţii dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise şi David, petrecând timp îndelungat în post şi rugăciune. Ei aşteptau venirea lui Mesia, cereau iertarea păcatelor şi ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales.

Prin durata sa, Postul Naşterii Domnului ne aminteşte de cele 40 de zile de nevoinţă ale lui Moise de pe Muntele Sinai, înainte de a primi cele zece porunci scrise pe lespezile de piatră.

Asemenea şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţesc sufletele şi trupurile pentru a-l primi pe Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos. De aceea, cântările biserceşti din această perioadă cuprind preziceri profetice care vorbesc despre venirea în trup a lui Mesia.

Cele dintâi menţiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi de la episcopul Leon cel Mare al Romei.

La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Unii posteau şapte zile, alţii şase săptămâni. Sinodul de la Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toţi creştinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.

Postul este cunoscut şi practicat însă, din considerente terapeutice, încă de pe vremea spartanilor. Tinerii se abţineau de la mâncărurile grele pentru a-şi făuri un trup sănătos şi rezistent la lipsuri şi boli.

Leonte Ronică

Lasă un răspuns