Strigăt de disperare a unei mame cu copil bolnav: „Medicii cer come!”

O mamă cu un copil cu probleme de sănătate trage un semnal de alarmă disperat cu privire la anumite practici și proceduri care parcă sunt făcute pentru a îngreuna situația micilor pacienți, pentru a-i umili și a-i duce la disperare și pe copii și pe părinți.
SOS-ul respectiv a fost transmis, drept comentariu, la o postare a Oanei Bulai, Consilier de Stat al Primului Ministru iar mama respectivă descrie (chiar și cu detalii înfiorătoare) cum sistemul medical pretinde în continuare reevaluări periodice la afecțiuni care nu sunt vindecabile și cum s-a ajuns la aberația că, pentru dosarele respective, „medicii cer come!”, adică birocrația medicală spune că „dă bine” ca un pacient să nu fie supravegheat ca la carte, să nu fie obiectul unei acțiuni constante de prevenție.
Siderată și ea de chestiunile punctate de mama respectivă, Oana Bulai a promis că o va informa de urgență pe Sorina Pintea, Ministrul Sănătății, pentru a corecta aceste practici care reprezintă un adevărat atentat la sănătatea pacienților.

„Îi și umilim. Nu cumva să le crească picioarele amputate!”

<<Sunt mama unui copil cu diabet. În plus, mai avem un deficit de atenție și alte câteva problmuțe ”tehnice”.
De ani de zile ne confruntăm cu o stupiditate funcțională, iar de curând avem și un capac.
Am să explic cât de scurt pot și m-aș bucura nespus ca doamna Ministru să citeasca aceste rânduri și chiar să reglementeze câte ceva. În primul rând există boli/afecțiuni care nu au nici o șansă de vindecare, așa cum este și diabetul. Copilul meu va fi insulino-dependent pe viață.
În acest context, atât noi, părinții, cât și copiii, suntem ”târâți” pe la ușile instituțiilor, an de an, pentru a actualiza dosarele de handicap.
Nu este suficient că viața acestor copii atârnă de o clipă, îi mai și umilim, ca nu cumva să le crească picioarele amputate, să li se vindece autismul sau diabetul. Este absurd! Până în momentul in care ajungem cu dosarul complet, stăm ore în șir pe la uși și ne milogim de toată lumea pentru niște hârtii care doar trebuie actualizate. Apoi, pentru dosarul de spijin scolar (CES), altă problemă. În situația mea, AD-HD nu însemnă un copil idiot. Dacă evaluarea psihologică depășește punctajul creierului neted, nu ai nici o șansă!>>, spune mama respectivă.

„Un singur medic ”agreat” care se poartă MI-ZE-RA-BIL atât cu copiii, cât și cu mamele!”

Femeia aduce în discuție și practica unor medici agreați (deși nimeni nu știe mai bine decât actualul medic de familie problemele unui pacient): <<Iar domnii și doamnele din instituțiile care ar trebui să te sprijine, au multiple alte îndeletniciri și cred că au o pasiune aparte în a te vedea rupt, sfărâmat de suferință, milogindu-te și umilindu-te. Nu exagerez! Iar tu știi că nu-mi stă în fire așa ceva. Mai mult, guvernul actual a facut un gest extrem de benefic pentru copiii cu diabet. Însă nu se ia un calcul realitatea, ci doar se pun în practică niște idei (ale nu știu cui, care cu siguranță nu se confruntă cu aceste situații). Ca să pot pune copilului un aparat de monitorizare al glicemiei, ca să-l scutesc de mii de înțepături pe lună, trebui să-mi schimb medicul, să fim preluați de un medic ”agreat” (lucru total greșit! pentru că medicul la care suntem este cel care ne știe de la diagnosticare, toate problemele), apoi să aștept luni de zile, dar lucrurl cel mai neplăcut este că avem nevoie de minim o înternare pe an la Timișoara (de ei aparținem), la un singur medic ”agreat” care se poartă MI ZE RA BIL atât cu copiii, cât și cu mamele.
E un fel de cerc vicios care nu te ajută cu nimic. De 3 ani, de când copilul meu are diabet, am dormit mai puțin de 4 ore pe noapte, fac eforturi inimaginabile să respect programe, mese, să calculez zeci de carbohidrați, să știu exact ce și cum să fac să nu se ajugă la come.
Dar… nici asta nu e bine, pentru că medicii cer COMEEE!!! Draga mea, mă iartă! Am îndraznit să scriu și o fac în numele a mii de mămici care se confruntă cu aceste lucruri. Noi nu știm unde să scriem, nu știm cui să cerem ajutorul. Sunt dezbateri publice… nu știm unde, sau când. Dacă ai posibilitatea să transmiți cuvintele mele doamnei Ministru, roag-o din partea tuturor mămicilor care au copii cu probleme, să ne asculte și pe noi, să facă ceva bun și notabil, ca să rămână atât în memoria noastră, a copiilor noștri și a Lui Dumnezeu negreșit. Mulțumesc!>>.

Mesajul Oanei Bulai a venit prompt și a fost unul de factură <<politicaly correct>: <<Valentina Muresan, fii sigură că mesajul tău va ajunge la doamna ministru Sorina Pintea și vom căuta împreună soluții! Îți mulțumesc că m-ai informat și să știi că vei avea în mine mereu un sprijin. Aceasta este menirea mea la Guvern și este exact ceea ce își dorește și doamna prim-ministru>>.

Postarea de bază (la care mama respectivă a spus aceste adevăruri crunte despre actualul sistem sanitar) era una în care Oana Bulai relata despre o întâlnire cu Ministrul Sănătății și cu un vicepreședinte de la Casa de Asigurări pe tematici de Sănătate publică.

Daniel VINCA

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns