Spitalul Morții cu purtător de cuvânt fantomă

Asta puteți vedea azi pe siteul SJU. Și acum o lună, și acum 5 luni…

Există o modă printre instituțiile statului (sau alte instituții care funcționează pe banii cetățeanului, cum sunt și cele din Sănătate) să se plângă de presa rea și ticăloasă care nu promovează mărețele realizări și publică articole mai ales despre problemele existente.

Dincolo de acest bocet însă, de obicei, se ascunde neputința, neștiința și incompetența de a comunica bine, și nu cu presa ci cu cetățeanul (că jurnalistul nu dorește informații ca să le viseze noaptea ci ca să le ofere cetățenilor, adică celor care plătesc taxe și impozite pentru salariile bugetarilor).

Este și cazul Spitalului Județean Neamț („Spitalul Morții”), unde, ca să vă dăm doar un exemplu, la secțiunea DESPRE NOI, subsecțiunea purtător de cuvânt este trecut numele lui Victor Marghidan.

Acesta a plecat însă și din responsabilitatea respectivă dar și din calitatea de angahat al spitalului acum vreo 10 luni. Ce-i drept, acum câteva zile s-a reîntors, în urma unui concurs, la Spital dar nu are nicio treabă, cel puțin acum, cu relația cu presa. Deci de 10 luni de zile, onor Spitalulu Județean Neamț (cu tot cu directorii perindați în această perioadă în funcție) a avut și are în site  o „fantomă” ca purtător de cuvânt.

Actualul purtător de cuvânt, real, este dr.  Stefan Gheorghinca. Acest detaliu este menționat undeva prin site dar, când cineva din presă vrea să vadă cu cine să ia legătura, nu stă să caute prin site, să răsfoiască documente și postări din arhivă ci merge, logic, la secțiunea dedicată.

Iar cea mai bună dovadă este faptul că la incendiul din 10 noiembrie, Victor Marghidan a fost sunat de zeci de oameni din presa centrală pentru detalii deși era plecat deja de vreo jumătate de an de la Spital. „Îi sunau telefoanele ca la gară, din minut în minut. Răspundea invariabil că nu mai este nici purtător de cuvânt, nici măcar angajat la Spital”, ne-a spus un apropiat al lui Marghidan care în acea seară  era alături de el.

Pentru unii, această aberație din siteul SJU poate părea un detaliu. Da. Dar e un detaliu care arată cât preț pune o instituție bugetară cu 1800 de angajați (din care vreo 200-300 TESA) pe comunicarea cu cetățeanul.

D.V.

Lasă un răspuns