Alianța pentru Unirea Românilor conduce detașat în intenția de vot pentru alegerile parlamentare, potrivit celui mai recent barometru Informat.ro – INSCOP Research. AUR este creditat cu 40,9%, un scor care îl plasează clar pe primul loc și care se apropie de totalul cumulat al următoarelor trei partide.

Pe poziția a doua se află Partidul Social Democrat cu 18,2%, adică sub jumătate din scorul obținut de partidul condus de George Simion. Urmează Partidul Național Liberal cu 13,5% și Uniunea Salvați România cu 11,7%.

Sondajul a fost realizat pe baza respondenților care au exprimat o opțiune de vot, reprezentând 72% din totalul eșantionului, ceea ce face ca datele să reflecte electoratul activ, cel care chiar merge la urne.

O ruptură politică, nu o simplă diferență de scor

Diferența dintre AUR și PSD nu mai poate fi pusă pe seama unor „marje” sau fluctuații conjuncturale. Este o ruptură politică majoră. AUR obține singur aproape cât PSD, PNL și USR la un loc, semn că partidele tradiționale se confruntă cu un eșec de fond, nu cu o problemă temporară de imagine.

Clasamentul complet al intențiilor de vot arată astfel:
– Uniunea Democrată Maghiară din România – 4,9%
– SENS – 3,4%
– Partidul SOS România – 2,8%
– Independenți – 2,0%
– Partidul Oamenilor Tineri – 1,5%
– Alții – 1,1%

Zona de sub pragul electoral rămâne fragmentată și incapabilă să influențeze decisiv raportul de forțe.

Puterea mai are majoritate… dar una fragilă

Privite în bloc, partidele aflate la guvernare – PSD, PNL, USR și UDMR – ar cumula 48,3%, în timp ce opoziția (AUR, SOS, POT) ar ajunge la 45,8%. Diferența este minimă și instabilă, ușor de răsturnat în funcție de prezența la vot și de evoluțiile politice din perioada următoare.

Mai important însă decât această aritmetică este mesajul transmis de alegători: banii publici, controlul instituțional și influența mediatică nu mai garantează voturi.

Austeritate pentru populație, privilegii pentru „burghezia politică”

Rezultatul sondajului pare să reflecte tot mai clar saturarea electoratului față de dublul limbaj practicat de partidele aflate la guvernare. Pe de o parte, discursul oficial invocă austeritatea, deficitul bugetar, responsabilitatea fiscală și necesitatea creșterii taxelor pentru populație. Pe de altă parte, aceleași partide mențin și protejează un sistem de privilegii politice care scapă oricărui efort real de reformă.

În timp ce cetățenilor li se cer sacrificii, „burghezia politică” rămâne mufată la resursele publice prin mecanisme devenite aproape intangibile: subvenții generoase pentru partide, institute de cercetare parazitare – create nu pentru a produce inovație sau valoare economică, ci pentru a asigura sinecuri –, directori și membri ai consiliilor de administrație numiți politic, remunerați cu indemnizații uriașe, fără legătură reală cu performanța.

La nivel central, instituțiile sunt supraîncărcate cu angajați promovați pe filiere de partid, în timp ce, în teritoriu, guvernul aplică „curbe de sacrificiu”: reduceri de personal, înghețări de posturi, subfinanțare și presiune bugetară asupra administrațiilor locale și a serviciilor publice de bază.

Acest contrast tot mai vizibil între discursul de austeritate și realitatea privilegiilor politice pare să fie una dintre explicațiile majore pentru care tot mai mulți alegători aleg să sancționeze sistemul, indiferent de alternativa politică spre care se îndreaptă.

Un vot de sancțiune, nu neapărat unul de adeziune

Ascensiunea AUR nu trebuie citită exclusiv ca un entuziasm pentru oferta sa politică, ci mai degrabă ca un vot de sancțiune împotriva partidelor care au guvernat, au promis reforme și au perpetuat, în practică, aceleași mecanisme de putere.

Sondajul funcționează astfel mai puțin ca o simplă fotografie de moment și mai mult ca un avertisment politic dur: electoratul nu mai răspunde la strategiile clasice bazate pe bani publici, propagandă și discurs duplicitar.

Indiferent de evoluțiile viitoare, fotografia momentului este limpede: AUR domină intenția de vot, iar partidele tradiționale plătesc costul acumulat al guvernării, al ipocriziei și al ruperii de realitatea socială.

V.N.