În scandalul Filip, atenţia publică s-a oprit mai ales la şpăgile din contractele cu firmele de construcţii şi la dosarul DNA în care primarul din Zăneşti, Ioan Filip, este arestat preventiv pentru luare de mită şi abuz în serviciu.

Dar, dincolo de milioanele din achiziţii, există o faţă mai murdară şi mai cinică a puterii: felul în care un primar îşi transformă propriii angajaţi – cei mai prost plătiţi din instituţie – în argaţi la casele şi afacerile familiei sale.

Nu vorbim doar de abuz, ci de un tip de sclavie modernă la Primărie, în care femei de serviciu, paznici şi muncitori ajung să lucreze ani de zile în gospodăriile şi firmele familiei Filip, în timp ce salariile lor sunt plătite din bani publici. Oamenii aceştia, speriaţi, dependenţi de un salariu mic şi de bunăvoinţa „Tătucului Filip”, ajung să se comporte ca nişte victime prinse într-un Sindrom Stockholm de administraţie locală: îşi apără locul de muncă, dar, în realitate, apără şi sistemul care îi exploatează.

Totul iese la suprafaţă într-un proces-verbal de şedinţă al Consiliului Local Zăneşti, din 28 noiembrie 2025, dublat de documentarea Vestea.net, declaraţii de consilieri locali şi mărturii ale oamenilor din sat.

Proces-verbal cu frică, întrebări directe şi lacrimi

Şedinţa extraordinară a Consiliului Local Zăneşti din 28.11.2025 are loc la scurt timp după ce primarul comunei, Ioan Filip, este arestat preventiv pentru 30 de zile, într-un dosar DNA de luare de mită şi abuz în serviciu. Mandatul îi este suspendat prin ordin al prefectului, iar atribuţiile sunt preluate, vremelnic, de viceprimarul Astancăi Gheorghe.

Consilierii întrebaseră anterior, în altă şedinţă de CL, cu se ocupă unii angajaţi. La acel moment, sigur pe el, primarul Filip le-a dat cu tifla, spunându-le să-i întrebe direct pe angajaţi şi astfel s-a ajuns la „audierea” de acum câteva zile, programată chiar de Filip…

Astfel au ajuns în şedinţă publică, câţiva angajaţi din zona „de jos” a Primăriei:
– Malanca Carmen – Compartiment Administrare bază sportivă şi zone de agrement
– Atănăsoaie-Baghiu Maria – acelaşi compartiment
– Rotaru Gheorghe Ionuţ şi Rotaru Ciprian – agenţi de pază
– Asavei Claudia Viorica – femeie de serviciu la Căminul cultural

Procesul-verbal surprinde, negru pe alb, întrebările şi răspunsurile. Vedeţi de la punctul diverse, paginile 4 şi 5:

„Aţi lucrat în timpul programului pentru familia Filip?” – „Da.”

La capitolul paznici, documentul este brutal de clar. Despre Rotaru Gheorghe şi Rotaru Ciprian, procesul-verbal consemnează:

„Sunt invitați să-şi prezinte raportul de activitate d-nii Rotaru Gheorghe Ionuț și Rotaru Ciprian, agenți de pază. La întrebarea d-lui Dumitriu dacă se cunoaşte fişa postului şi obiectul activității, cei doi angajați răspund că «da». (…) De asemenea, cei doi angajați sunt întrebați dacă în timpul programului de serviciu au lucrat pentru familia Filip. Răspunsul este afirmativ.”

Într-o singură frază, procesul-verbal confirmă ceea ce, până acum, era doar „vorbă de sat”: paznici plătiţi de Primărie recunosc oficial că, în timpul programului, au lucrat pentru familia primarului.

Acelaşi pasaj mai consemnează şi altceva important pentru schema de putere:

„Dl. Costin spune că registrul nu conține raportul după servici ce ar trebui completat după fiecare tură și, prezența camerelor de supreveghere în comună, în punctele cheie, nu justifică paza la primărie. De asemenea, cei doi angajați sunt întrebați dacă în timpul programului de serviciu au lucrat pentru familia Filip. Răspunsul este afirmativ.”

Cu alte cuvinte, comuna are camere video în punctele-cheie, dar ţine totuşi pază plătită la Primărie, pază care recunoaşte că este trimisă, în timpul programului, la familia Filip.

Femeile de serviciu: întrebări simple, răspunsuri-şablon

Când vine rândul femeilor de serviciu, întrebările consilierilor merg la fel de direct la esenţă.

Despre Atănăsoaie-Baghiu Maria, procesul-verbal notează:

„Este invitată să-şi prezinte raportul de activitate d-na Baghiu-Atănăsoaie Maria. Angajata este întrebată dacă își cunoaște fişa postului. Răspunsul este «da». De asemenea este întrebată de câte ori a făcut curățenie acasă la familia primarului Filip și la fiul acestuia, Iulian Filip? D-na Baghiu spune că nu este în măsură să răspundă la această întrebare, primarul Filip fiind îndreptățit să răspundă în calitate de superior. Ca responsabilă de Parcul acvatic și de Centrul Cultural Multifuncțional, poate răspunde la întrebări legate de activitatea desfășurată acolo.”

Întrebarea e clară: „De câte ori aţi făcut curăţenie acasă la familia primarului şi la fiul acestuia?”

Răspunsul NU ESTE „niciodată”. NU ESTE „nu am lucrat acolo”. Răspunsul este un „no comment” cu şeful arestat invocat ca paravan: „primarul Filip este îndreptăţit să răspundă”.

Despre Asavei Claudia Viorica, femeia de serviciu de la Căminul cultural, procesul-verbal consemnează:

„Este invitată să-şi prezinte raportul de activitate d-na Asavei Claudia Viorica. Angajata este întrebată de dl. Munteanu dacă a lucrat acasă la familia Filip? D-na Asavei răspunde că este în măsură să răspundă doar la întrebări referitoare la natura serviciului său. Dl. Costin întreabă câte activităţi s-au desfăşurat anul acesta la Căminul cultural? Angajata răspunde că aceste activități au loc vara, de obicei închirieri pentru spectacole.”

Din nou: întrebare directă, răspuns eschivă. Nici aici nu auzim un „nu, nu am lucrat acolo”.

Acest tip de evitare – în condiţiile în care paznicii tocmai au recunoscut că au lucrat pentru familia Filip – arată, mai degrabă, o confirmare ocolită decât o dezminţire clară. Iar faptul că ambele femei folosesc acelaşi tip de răspuns-şablon („nu sunt în măsură să răspund”, „doar primarul poate spune”) sugerează că fie s-au consultat înainte, fie au fost „învaţate” cum să răspundă.

Potrivit martorilor din sală, Atănăsoaie-Baghiu şi Asavei erau vizibil timorate. Una dintre ele a început să plângă în timpul discuţiilor. Nu doar cuvintele, ci şi limbajul trupului arăta frica: frica de ce a fost, frica de ce ar putea urma (returnarea salariilor încasate în acest mod), frica de omul pe care, în continuare, îl numesc reflex „domnul primar Filip” deşi acesta este în arest şi are calitatea oficială de INCULPAT într-un dosar instrumentat de DNA.

Deşi, pe organigramă, ele au fost ani la rând subordonate viceprimarului, iar acum viceprimarul Astancăi este primar interimar, reflexul lor de loialitate şi de teamă se îndreaptă tot spre Filip – Tătucul, nu spre instituţie. Psihologic, ele se comportă ca şi cum sunt convinse că Filip se va întoarce din arest şi că soarta lor este, în continuare, la mâna lui.

Posturi-paravan, „parcuri” de jumătate de oră şi drumuri zilnice la casele Filip

Pe hârtie, Malanca Carmen şi Atănăsoaie-Baghiu Maria apar la „Administrare bază sportivă şi zone de agrement”. Sună tehnic, european. În teren, realitatea arată altfel.

Potrivit documentării Vestea.net şi discuţiilor cu consilieri locali:
Malanca Carmen lucrează, în fapt, ca femeie de serviciu full-time la sala de sport, unde face curăţenie şi este prezentă zi de zi. Prieteni şi vecini povestesc că dă şi „o mână de ajutor” femeilor de serviciu de la şcoală.
Atănăsoaie-Baghiu Maria este responsabilă, oficial, de un „Centru cultural multifuncţional” şi de un „Parc acvatic”
Centrul este o clădire nouă ridicată pe locul unei foste şcoli, unde singura activitate reală sunt şedinţele de Consiliu Local, de una-două ori pe lună.
„Parcul acvatic” este, în fapt, un loc de joacă banal, cu câteva leagăne, alte două-trei instalaţii, câteva bănci şi cîteva animale marine din placaj.
Curăţenia reală nu trece de o jumătate de oră pe zi: două alei de 20 de metri care trebuie măturate, câteva ambalaje sau sticle de plastic şi câteva chiştoace care trebuie strânse

Parcul este amplasat chiar lângă casa lui Iulică Filip, fiul primarului. Vecinii povestesc că Atănăsoaie-Baghiu era văzută frecvent intrând dimineaţa şi ieşind după-amiaza din locuinţa lui Filip jr. Mai mulţi localnici spun că au văzut-o ajutând la curăţenie şi în barul lui Iulică Filip.

Geografia „imperiului” lui Filip jr. este grăitoare: de-a lungul unei străzi care pleacă din şoseaua naţională se succed, una după alta, o spălătorie auto şi de covoare, un bar, hale şi platforme betonate, un service şi garaj, locuinţa şi, la capăt, parcul de joacă pentru care Atănăsoaie-Baghiu este plătită să facă curat. Toate aceste proprietăţi sunt legate, fizic şi economic, de numele lui Iulică Filip.

În alt punct al comunei, curtea Căminului cultural găzduieşte un al doilea loc de joacă. Aici lucrează oficial Asavei Claudia Viorica, femeie de serviciu. Ea însăşi spune în şedinţă:

„Dl. Costin întreabă câte activităţi s-au desfăşurat anul acesta la Căminul cultural? Angajata răspunde că aceste activități au loc vara, de obicei închirieri pentru spectacole.”

În restul anului, localnicii o văd foarte des pe Asavei intrând în curtea casei primarului Ioan Filip, aflată la 50–70 de metri de Cămin, peste drum.

În acest context, schema „bază sportivă şi agrement” începe să arate ca un paravan birocratic: pe hârtie, oamenii au grijă de săli şi parcuri; în realitate, îşi petrec mare parte din zi în casele şi firmele familiei Filip, departe de ochii celorlalţi angajaţi ai Primăriei.

Sala de sport: trei chitanţe, dar zeci de meciuri şi mii de lei

Cazul sălii de sport completează tabloul felului în care Filip a tratat patrimoniul public ca pe propria moşie.

Procesul-verbal consemnează dialogul cu Malanca Carmen:

„Este invitată să-şi prezinte raportul de activitate d-na Malanca Carmen. La întrebarea d-lui Dumitriu cum se proceda în cazul închirierii sălii de sport, dna Malanca răspunde că, pe timpul zilei sala este folosită de elevi, iar cel care se ocupa, după ora 16, de închirieri, este numitul Balan Maricel, angajat al școlii, plata taxei şi persoana de contact, fiind afişate, vizibil, la intrarea în sala de sport. Din discuții reiese că nu există o evidență a persoanelor care au închiriat sala de sport.”

Urmează întrebările despre bani:

„Dl. Munteanu întreabă cât din încasările efectuate de dl. Balan, din închirierile sălii de sport, au fost predate casieriei primăriei Zăneşti? Viceprimarul, Astancăi Gheorghe, cu atribuţii de primar al comunei Zănești spune că, conform documentelor, în anul 2025 au fost tăiate 3 chitanțe, în condițiile în care consilierul local Oprea Alin, declară că a jucat fotbal la sala de sport cam de 3 ori în fiecare lună. De asemenea Dl. Costin întreabă unde sunt banii încasați de la dl. Socol Valeriu, profesor de educație fizică, care a pregătit candidații la școlile MAI, pentru traseul aplicativ?”

Doar din declaraţia consilierului Oprea Alin, care spune că „a jucat fotbal cam de trei ori în fiecare lună”, ar fi trebuit să existe cel puţin 30 de chitanţe într-un an. La acestea se adaugă
– antrenamentele făcute de profesorul de sport din Roznov cu tinerii pregătiţi pentru admiterea la şcolile MAI,
– meciurile de amatori ale echipelor de amatori din Traian, Podoleni, Roznov etc

Tariful cunoscut în sat este de 100 de lei pe oră, de obicei sunt plătite două ore legate. Când sunt mai mulţi de 10–12 jucători, se joacă în trei echipe, „câştigătorul rămâne în teren”.
Vorbim, adunat, de mii şi mii de lei pe an, poate 15.000–20.000 de lei, poate mai mult – bani care ar fi trebuit să se regăsească în contabilitatea Primăriei.

În acte, există trei chitanţe.

Potrivit discuţiilor purtate de apropiaţi ai lui Maricel Bălan (angajatul şcolii) şi ai unui alt angajat care s-a ocupat, anterior, de sală, cei care încasau sumele nu îşi permiteau să bage banii în propriul buzunar. Oamenii spun că cei care încasau sumele le predau, de regulă a doua zi (sau, mai rar, la două-trei zile), primarului Ioan Filip. Predarea se amâna doar când acesta era plecat în delegaţii sau concedii.

Chiar dacă aceste afirmaţii trebuie, la rândul lor, verificate de anchetatori, tabloul este coerent: o sală de sport publică, folosită intensiv, doar trei chitanţe oficiale şi bani care circulă cash, în afara oricărei evidenţe, spre primar.

„Argaţii” lui Filip – plătiţi de Primărie, trimişi în privat

În tot acest mecanism, femeile de serviciu, paznicii şi muncitorii sunt, în mod evident, exploataţi:
– lucrează în casele lui Ioan Filip şi ale fiului,
– fac curăţenie în baruri şi anexe,
– merg la fermă pe malul Bistriţei, trecută pe numele unei rude,
– muncesc la diverse construcţii din „imperiul” familiei,

în timp ce sunt plătiţi din bugetul Primăriei. Nu neapărat 100% fictiv – mai dau cu mătura şi prin „destinaţiile oficiale” –, dar, substanţial sau majoritar, munca lor reală este în folos privat.

Ei sunt „sclavii” cei mai uşor de controlat: oameni cu salarii mici, cu studii puţine, cu fişe de post modeste, care ştiu că, dacă ies din „linia” impusă de şef, îşi pot pierde singura sursă de venit. Iar în ziua de azi, o leafă de la stat, chiar dacă modestă e garanţia zilei de mâine, a faptului că îţi poţi da copiii la şcoli, că poţi cumpăra o pastilă părinţilor bolnavi, cu pensii mici sau fără pensii…

Instituţii care au închis ochii, ani la rând

În acelaşi timp, oamenii aceştia sunt şi victimele unui sistem de protecţie instituţională asigurată fenomenului de teroare Filip.

Ioan Filip este primar PSD la Zăneşti de mai bine 13 ani, la al patrulea mandat, după un mandat anterior de viceprimar.În toţi aceşti ani, potrivit surselor Vestea.net, au existat sesizări şi reclamaţii către diverse instituţii – Poliţie, Parchet, ITM, alte structuri de control – cu privire la modul în care sunt folosiţi angajaţii Primăriei şi la combinaţiile de pe bani publici.

Finalul multora dintre aceste demersuri a arătat aproape la fel: clasări, „nu există fapta”, „fapta nu prezintă grad de pericol social”, „nu se confirmă”.

Dacă despre relaţiile lui Filip cu unii şefi din Poliţie s-a scris deja – şi vom reveni – la nivel instituţional lucrurile sunt simple:
– Filip e primar PSD de 13 ani,
– Consiliul Judeţean Neamţ a fost condus, în cea mai mare parte a timpului, tot de PSD. Deci judeţul era condus de PSD-ul în care Filip are şi funcţie de conducere la nivel judeţean.
– majoritatea instituţiilor deconcentrate din judeţ au şefi proveniţi din PSD sau numiţi cu binecuvântarea PSD. Dar şi când a fost vorba de şefi de la alte partide, ce interes aveau să aibă o relaţie tensionată cu unul ca Arsene, baron de Neamţ şi prieten foarte bun cu Filip?

În acest context, e greu să nu te întrebi dacă nu cumva instituţiile statului au funcţionat, ani la rând, ca un scut pentru Filip, refuzând să vadă sau să ancheteze serios ceea ce, la Zăneşti, era de mult „de notorietate”: faptul că angajaţi plătiţi de Primărie muncesc pentru familia primarului.

Precedentul Dragnea: pentru două angajate la partid, 3 ani şi jumătate de închisoare

Cazul de la Zăneşti seamănă periculos de mult cu un dosar pe care toată România îl ştie: dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman.

În acel dosar, liderul PSD Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la 3 ani şi jumătate de închisoare cu executare, pentru că două angajate erau plătite de Direcţia pentru Protecţia Copilului, dar, în realitate, lucrau la sediul PSD Teleorman.

Schema era simplă: salariul venea de la instituţia publică; munca reală era la partid.

La Zăneşti, ceea ce conturează procesul-verbal de şedinţă şi documentarea Vestea.net pare, în anumite privinţe, mai grav:
– nu e vorba doar de două persoane, ci de femei de serviciu, paznici, muncitori,
– munca lor nu se duce la partid, ci direct în locuinţele şi afacerile familiei Filip,
– fenomenul nu durează câteva luni, ci ani de zile, într-un mandat prelungit de 13 ani la Primărie.

Dacă pentru două funcţionare care lucrau, în fapt, la PSD, Justiţia a considerat că există infracţiune şi a trimis un lider de partid la închisoare, este firesc să ne întrebăm:
Cum se va raporta sistemul de justiţie la ceea ce se întâmplă la Zăneşti?
Va rămâne totul la nivelul unui proces-verbal de şedinţă şi al unor articole de presă sau va exista curajul de a deschide şi un dosar de „angajări fictive” şi „sclavie la Primărie” pe model Teleorman?

Teroare până sus în organigramă. Un patron mort în „lotul Filip”

Important de spus: „argaţii” nu sunt doar cei de jos. Filip a ţinut sub bocanc ani la rând şi angajaţi cu studii, cu funcţii şi cu un anumit statut social din Primărie sau de la Şcoală (instituţie subordonată).

Comunicatul oficial al DNA arată că, pe lângă Filip Ioan, au fost puşi sub acuzare Andrieş Andrei-Sebastian, consilier superior în Compartimentul de achiziţii, şi Marin Florentina, inspector de resurse umane, ambii din Primăria Zăneşti, toţi sub măsura controlului judiciar. Alte articole vorbesc de „plutoane de oameni” din Primărie şi din zona lucrărilor publice – diriginţi de şantier, funcţionari – care au azi fie calitate de suspecţi, fie de inculpaţi în dosar.

În seara percheziţiilor, alături de Filip, au fost reţinute încă trei persoane. Ulterior, doar primarul a ajuns în arest preventiv; ceilalţi au fost puşi sub control judiciar, dar cu dosar penal şi sechestru pe bunuri. Dar mai sunt şi alţii cu calitatea de suspecţi sau/şi cu mandate de control judiciar.

Între timp, unul dintre oamenii de afaceri prinşi în „lotul Filip” a murit. Este vorba de Nicolae Marin, patronul firmei TERMOIZOCONSTRUCT SRL, administratorul care apare în comunicatele DNA sub iniţialele M.N., omul de la care Filip ar fi primit, conform procurorilor, 70.000 de lei mită pentru contractul de reabilitare a faţadei grădiniţei din Zăneşti.

Nicolae Marin a făcut infarct la început de decembrie, la mai puţin de o lună după reţinerea lui pentru 24 de ore şi după ce a aflat că este inculpat, cu bunuri puse sub sechestru. Vestea.net a relatat pe larg despre acest caz, într-un articol cu un titlu amar: „Unul din reţinuţii din «lotul Filip» a murit azi de infarct! «Îi bagă în puşcărie, îi bagă în mormânt»” – text care poate fi citit aici: Unul din reţinuţii din „lotul Filip” a murit azi de infarct.

Faptul că până şi oameni de afaceri, diriginţi de şantier şi funcţionari cu studii au ajuns să fie traşi în jos de sistemul Filip – unii retinuţi, alţii sub control judiciar, unul mort – spune foarte mult despre nivelul de teroare şi dependenţă într-o comună de nici 6.000 de locuitori.

Dacă Filip a reuşit să ţină „sub bocanc” oameni cu diplome, cu experienţă, cu statut social – contabili, achizitori, ingineri, patroni, director de şcoală, funcţionari de la Primărie şi de la Şcoală –, cu atât mai mult a putut transforma în unelte dependente şi obediente pe cei mai vulnerabili: femei de serviciu, paznici, muncitori.

Sclavie la Primărie, victime în lanţ

Povestea de la Zăneşti nu este doar despre un primar care îşi bate joc de bani publici şi îşi tratează instituţia ca pe un conac personal. Este şi despre un lanţ de victime:
– oameni simpli, cu salarii mici şi fişe de post modeste,
– femei de serviciu care ajung să cureţe mai mult în casele „boierului” decât în spaţiile publice,
– paznici şi muncitori care lucrează în imperiul de firme Filip, în timp ce sunt plătiţi din buget,
– funcţionari şi directori ajunşi suspecţi sau inculpaţi pentru că au semnat, au închis ochii sau au executat ordinele primarului,
– o comunitate întreagă căreia i se fură, bucată cu bucată, demnitatea şi încrederea în instituţii.

În limbaj sec, al codurilor şi al hotărârilor, se va vorbi, probabil, de luare de mită, abuz în serviciu, angajări fictive, deturnare de fonduri. În limbajul simplu al oamenilor din Zăneşti, rămâne acest verdict: „Sclavie la Primărie.”

Un sistem în care Primăria devine moşia unei familii, iar angajaţii cei mai vulnerabili – femei de serviciu, paznici, muncitori – sunt transformaţi în argaţi moderni, ţinuţi nu după zăbrele  de fier, ci în lanţuri de frică, dependenţă şi nepăsare instituţională.

Iar primul pas spre vindecare este ca aceşti oameni să fie văzuţi aşa cum sunt: nu complici ai lui Filip, ci victime ale lui Filip şi ale unui stat care, prea mult timp, a ales să nu vadă.

Daniel VINCA