„Scap cu viață, domnule polițist? O să mor? Mi-e frică!”

Povestea din spatele salvării unei vieți e tot timpul mai complexă decât poate fi relatată într-o știre scurtă de presă. Iar dacă privim spre detaliile din culisele cazului cu cele 3 adolescente electrocutate pe un tren din gara Roman, evident că angajatul de la CFR este primul erou cărora fetele îi datorează viața (EROUL DE LA CFR. CUM AU SCĂPAT CU VIAȚĂ FETELE ELECTROCUTATE PE TREN ÎN GARA ROMAN – sursa, TVM Neamt).
Și, CFR-istului i se pot adăuga, în lista de salvatori, cei de la Salvare, de la Spitalul Roman, cei care au transportat apoi cele două victime la Iași și, evident, și halatele albe de la Iași. Dar la fața locului au mai fost și polițiști, pompieri etc…

Și, în tot acest freamăt comun pentru salvarea vieților, victimele aflate în stare de conștiență trăiau nu doar drama fizică ci și temeri adânci. Acele două copile se întrebau ce va urma, cât de grave sunt rănile suferite. Și dacă vor mai scăpa cu viață după cum relatează un martor ocular de la fața locului, polițistul Ioan Cănărău.

<„Scap cu viață, domnule polițist? O să mor? Mi-e frică!”
„Stai liniștită, o să fii bine, vei trăi peste 100 de ani, i-am zis, cineva, acolo sus, te iubește!”
Nu-mi ies din cap cuvintele spuse de adolescenta care a fost electrocutată când s-a urcat pe un vagon din Gara Roman, însoțită de două prietene, să-și facă selfie cu telefonul mobil!
Încă mă dor!
Ce-o fi fost în mințile lor habar n-am! Nici nu comentez!
Nu speram să găsesc pe cineva în viață!
Dumnezeu le-a protejat pe toate trei, ajutat de un erou, angajat al triajului.
O comanda electrică decuplează automat curentul de 27000 volți. Dacă lucrătorul din Triajul CFR nu era la post și nu striga la colegii lui să nu cupleze manual maneta comutatorului(manevră uzuală) vorbeam acum de trei victime carbonizate>, povestește Cănărău.

În astfel de situații, tot reprezentanții autorităților trebuie să anunțe familiile victimelor. Nu este o misiune deloc ușoară, mai ales când este vorba de copii accidentați: <Amintirea vocii gâtuite a mamei căreia încercam să-i spun că fiica ei trăiește, e conștientă și va fi transportată la spital cu Salvarea, încă îmi provoacă fiori pe șira spinării!
În gând înjuram, pe gură îmi ieșeau cuvinte de încurajare!
Sufletul plângea, chipul nu arăta panică. Grea luptă am dus în interior!
La cer s-a ridicat copila… din fericire cu elicopterul SMURD care a transportat-o la o unitate medicală specializată!
Sper, vreau să se facă bine, vorbele mamei s-o certe în timp ce inima-i mulțumește lui Dumnezeu că i-a salvat copila.
Dragi tineri, faceți SELFIE CU VIAȚA, pe vagoane „navighează” MOARTEA!>.

D.V.

Lasă un răspuns