Profesorii nemțeni la decesul profesorului Amaicei: „Am pierdut un Domn Trandafir al elevilor și al dascălilor”

Dascălii din Învățământul nemțean sunt profund mâhniți de vestea trecerii la cele veșnice al profesorului de matematică Gheorghe Amaicei, cel care a avut nu doar o impresionantă carieră la catedră ci și o nobilă implicare în buna activitate și organizare a breslei învățătorilor și profesorilor din județ.

Și cât a fost în activitate dar și după ce a căpătat statutul de pensionar, profesorul Amaicei era unul din factorii de echilibru al breslei care nu duce lipsă de orgolii, un om care cu zâmbetul pe buze și mereu calm și pozitiv găsea și propunea soluții acceptate de mai tinerii confrați.

Experiența la catedră (la școli din Bicaz și din Piatra Neamț), în funcții de conducere, de președinte al Comisiei de organizare a olimpiadelor, de metodist la casa Corpului Didactic, de om care a publicat în presa de specialitate (chiar și în Gazeta Matematică) dar și de fondator al Asociației Învățătorilor și a unor publicații destinate corpului profesoral (Apostolul) îl transformase în acel senior al profesiei la care colegii săi găseau mereu un sfat, o vorbă bună, o rezolvare.

„Eu și colegii de la Casa Corpului Didactic nu putem crede că această veste tristă este și adevărată. Dar… of! Prin trecerea domnului Amaicei la cele veșnice, toți slujitorii Învățământului nemțean suntem mai săraci. Era un adevărat risipitor, pentru că risipea din bunătatea lui nemărginită, din sufletul lui atât de plin de frumos tuturor  celor cu care stătea de vorbă. Avea harul acela atât de rar să umple orice gest cât de mic de viață, de trăire, de umanitate.
Doamne!, parcă îl văd cum în fiecare zi de 1 martie – dar în fiecare! – venea la casa Corpului Didactic cu buchete de ghiocei pentru toate colegele, pentru toți colegii. Intra pe ușă, zâmbea – indiferent că afară era soare sau ningea! – și ne spunea că ne-a adus primăvara. Și scotea de sub palton ghioceii pe care îi împărțea tuturor. Da, scotea firavele flori de sub palton pentru că le ținea acolo să nu înghețe, dacă era frig afară. Ce om, ce profesor pleacă la Cer! Am pierdut un Domn Trandafir al elevilor și dascălilor. Pentru că așa a fost o viață întreagă, un Domn Trandafir, un Apostol (precum revista înființată și de el) pentru toți cei din jur, mici sau mari.
Transmit sincere condoleanțe familiei și tuturor celor care plâng plecare dintre noi a acestui Domn Trandafir dar sunt convinsă că, de acolo, de Sus, domnul profesor Amaicei ne va veghea și ne va da mereu un gând bun tuturor!”, a precizat Florentina Moise, directorul casei Corpului Didactic Neamț.

Pe internet sau în presă curg mesajele și anunțurile dedicate profesorului Amaicei. Ca niște veritabile frânturi care alcătuiesc un rotund IN MEMORIAM, toate aceste cuvinte sunt ofrande aduse unui dascăl care a demonstrat, prin carieră și întreaga viață, că meseria nu face doi bani fără vocație, har și implicare.

D.V.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns