Pro România, de poveste: Coliba iepurașului! / plumbul zilei

„La Pro România Neamț e ca în povestea Coliba Iepurașului” – mi-a zis ieri o cititoare care citise știrea cu ultimele noutăți despre noi membri BPJ, funcții date, funcții luate etc.
Recunosc, nu știam povestea respectivă. Așa că am dat un search să-mi completez cultura politică locală cu morala poveștii.
Cine e Iepurașul, Vulpea, Cocoșul sau alte animale din scriere (Liviu Harbuz? Mădălina Ciubotaru? Emilia Arcan? ceilalți doi consilieri județeni? alți membri al BPJ?) rămâne la aprecierea fiecăruia.
Oricum, se vede că e vorba doar de o poveste. Pentru că în vremurile poveștii, nu ca azi, nu existau consilieri ai demnitarilor (pardon, ai animalelor care sunt personaje). Că de ar fi existat, probabil că ar fi apărut și ei în scriere, măcar ca șoareci sau șobolănei…
Citiți povestea!

D.V.

COLIBA IEPURAȘULUI, de Octavian Capiță

Au fost odata o vulpe si un iepuras. Vulpea avea o coliba scobita in gheata, iar iepurasul o coliba din coaja de tei. Vulpea il tot sacaia pe iepuras:

– Coliba mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa. A mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa!
Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuras:

– lepurasule, lasa-ma sa stau macar in curtea ta!

– Nu vreau, vulpeo, fiindca m-ai sacait atata!
Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte.
A doua zi, vulpea s-a rugat din nou:

– lepurasule, lasa-ma sa stau la tine in pridvor!

– Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata?

Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor.
A treia zi, iar a spus vulpea:

– Da-mi drumul in coliba ta, iepurasule!

– Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait!
Dar vulpea nu s-a lasat si, pana la urma, iepurasul a lasat-o sa intre in coliba. Vulpea s-a asezat pe lavita, iar iepurasul pe cuptor. A patra zi, vulpea iar incepe.

– lepurasule draga, lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor.

– Nu, nu te las, fiindca m-ai sacait atata.
Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el.
A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba.

–  Iesi afara, urechiatule, n-am pofta sa mai locuiesc cu tine!
Si pana la urma I-a dat afara.
Plange iepurasul si se jeleste si-si sterge siroaiele de lacrimi cu labuta. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba:

– Hau, hau, hau. De ce plangi, iepurasule?

– Cum sa nu plang, dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.

– Nu mai plange, iepurasule, ca o scoatem noi.

– Mi-e ca n-o puteti!

– Ba o sa vezi si tu!
Cainii s-au apropiat de coliba:

– Hau, hau, hau! Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea Ie-a raspuns de pe cuptor:

– Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Cainii s-au speriat si au fugit.
Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. Pe langa el trece un lup:

– De ce plangi, iepurasule?

– Cum sa nu plang, lupule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.

– Nu mai plange, iepurasule – zice lupul – ca ma duc indata s-o gonesc.

– N-o s-o poti goni. Au incercat si cainii s-o goneasca, dar n-au izbutit. Nici tu n-o poti goni.

– Ba da, sa vezi, am s-o gonesc.

A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios:

– Uuuu, uuuu… Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor:

– Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Lupul s-a speriat si a fugit.
Iar iepurasul plange si tot plange, lata ca vine un urs batran.

– De ce plangi, iepurasule?

– Cum sa nu plang, ursule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. – Nu mai plange, iepurasule – spune ursul – c-o gonesc eu.

– Ba n-o s-o gonesti. Au incercat si cainii, si lupul si n-au putut s-o goneasca. Nici tu n-o sa poti.

– Ba o sa pot.
Si a pornit ursul spre coliba mormaind:

– Morrr… morrr… Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor;
– Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
S-a speriat Mos Martin si a sters-o prin padure. Iepurasul iar plange si se caieste. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate.

– Cu-cu-rigu! Iepurasule, de ce plangi tu?

– Cum sa nu plang, cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.

– Nu mai plange, iepurasule, ca-ti scot vulpea din casa.

– Ba n-o sa izbutesti. Au incercat si cainii, si lupul, si ursul si n-au putut s-o goneasca. Nici tu n-o sa poti face nimic.

– Las pe mine.
A pornit cocosul spre coliba:

Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea ticaloasa, S-o gonesc din casa!
Vulpea aude si o cam sfecleste.

– Iaca ma imbrac… zice ea. Dar cocosul nu se lasa:

Cu-cu-rigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea ticaloasa, S-o gonesc din casa!
Vulpea se balbaie:

– imi pun suba.
Cocosul canta a treia oara:

Cu-cu-rigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea ticaloasa, S-o gonesc din casa!
S-a speriat vulpea din cale-afara, a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste; si daca n-au murit, mai traiesc si astazi.

 

 

Lasă un răspuns