Primarul PSD de Roznov, Ionel Ciubotaru a fost prezent ieri la întâlnirea cu candidatul independent Mircea Diaconu (susținut de Pro România și ALDE).

Nu este un secret pentru nimeni că relația Ciubotaru-PSD nu mai e cea de altă dată, după ce fiica sa, Mădălina Ciubotaru și-a dat demisia din funcțiile de consilier județean și de președinte PSD Roznov pentru a se alătura Pro România Neamț unde are și funcția de coordonator al organizației de femei.

Din acel moment, primarul PSD-ist a simțit din plin răceala relației cu organizația județeană social-democrată dar și desele descălecări și critici ale prefectului teoretic apolitic dar care reprezintă în teritoriu guvernul PSD.

La întâlnirea de ieri, Ciubotaru a asistat ca orice simpatizant al candidatului Mircea Diaconu, fără a pune întrebări. Dar, la final, și primarul PSD-ist (oficial) și-a dorit o fotografie cu candidatul susșinut de Pro România si ALDE.

De ce rămâne Ciubotaru în PSD și nu-și dă demisia? Pentru că legea e ciudată și arată încă o dată cum parlamentarii și-au făcut legi pentru ei. Astfel, dacă un primar – care a fost ales uninominal! – își dă demisia dintr-un partid, el își pierde automat și funcția administrativă, fapt care nu se întâmplă și în cazul parlamentarilor la o eventuală demisie politică, deși aceștia din urmă au fost aleși pe liste (deci componenta politică a fost mai pregnantă).

Dacă l-ar demite din partid chiar PSD, Ciubotaru nu și-ar mai pierde funcția și, la fel ca și în alte cazuri celebre de la Neamț (Gheorghe Ștefan când nu se mai înțelegea cu PNL-ul condus adus de Tăriceanu), tocmai de asta nu îl demit social-democrații din calitatea de membru de partid.

Este tipul de situație generată de o chichiță juridică dar care, în fond, nu mai păcălește pe nimeni.
Ciubotaru participă bine merci la întruniri și acțiuni Pro România (partid în care este deja, dacă nu cu un document de adeziune, măcar cu inima) și sunt cel puțin ipocrite acuzele celor care-l întreabă de ce nu demisionează din PSD (deci să renunțe și la funcția de primar) în condițiile în care cadrul juridic este evident discriminatoriu, în defavoarea primarilor dar în favoarea parlamentarilor care fac chiar ei legile.

Daniel VINCA