Reacția dură a Partidul Social Democrat la adresa jurnalistei Emilia Șercan, după investigația privind doctoratul ministrului Justiției Radu Marinescu, readuce în prim-plan o relație veche și tensionată între PSD și una dintre cele mai cunoscute voci din jurnalismul de investigație pe tema plagiatelor academice.

În comunicatul său, PSD nu s-a limitat la a respinge acuzațiile de plagiat, ci a atacat direct jurnalista, catalogând-o drept „impostoare” și punând sub semnul întrebării legitimitatea demersului jurnalistic.
Tonul și virulența reacției sugerează nu doar o apărare punctuală a unui ministru aflat în funcție, ci un fel de supărare istorică, ce depășește cazul actual.

Unul dintre motivele acestui „ghimpe” este arhiva plagiatelor din România ultimilor ani.
Una dintre primele și cele mai importante investigații de impact ale Emiliei Șercan a vizat un premier PSD: Victor Ponta.
În 2012, teza de doctorat a lui Ponta a fost acuzată de plagiat, iar în 2016 CNATDCU i-a retras oficial titlul de doctor, un moment de referință care a zguduit scena politică și academică din România.
Ponta a rămas cu apelativul Dottore şi Şercan cu aura de Bau-Bau pentru impostorii din politică…

De atunci, investigațiile jurnalistei nu s-au oprit și nu au vizat exclusiv PSD. Dimpotrivă, lista politicienilor acuzați de plagiat, documentați jurnalistic de-a lungul anilor, traversează spectrul politic:

– Gabriel Oprea (UNPR, aliat PSD) – fost vicepremier și ministru de Interne, acuzat de plagiat în teza de doctorat
– Mihai Tudose (PSD) – fost premier, care a renunțat ulterior la titlul de doctor
– Nicolae Ciucă (PNL) – fost prim-ministru, acuzat de plagiat într-o investigație PressOne. A blo
– Lucian Bode (PNL) – fost ministru de Interne, cu suspiciuni consistente privind teza de doctorat
– Florin Roman (PNL) – fost ministru, demisionar după controverse legate de studii
– Radu Marinescu (PSD) – ministru în funcție, vizat de cea mai recentă investigație

Lista arată clar că plagiatul academic nu este o problemă de partid, ci un fenomen transpartinic, care a afectat guverne şi demnitari PSD, PNL sau de coaliție. În acest context, reacția PSD pare mai degrabă una defensivă și personalizată, declanșată de faptul că, din nou, un ministru social-democrat se află în centrul unui scandal major.
Şi, evident, ca şi Marinescu (de ce acum?), PSD caută diverse pretexte care să justifice scenarii conspiraţioniste.
Acum un an sau doi – pe aceeaşi logică – iar nu era bine că urmau alegeri, acum alţi ani în urmă ar fi fost acuza că Maninescu, ca avocat, o apără pe Olguţa Vasilescu…

Atacul la persoană, în locul unei dezbateri pe fondul acuzațiilor, reia un tipar vechi: contestarea jurnalistului atunci când faptele devin incomode. Iar istoria relației dintre PSD și Emilia Șercan arată că nu este prima dată când investigațiile sale lovesc direct în vârful puterii politice. Şi că PSD, ca şi alte partide politice, este suprasaturat de figuri publice cu diplome obţinute prin impostură…

D.V.