Preţ afişat corect la raft! Pomelnice: 40 de zile – 15 lei, un an – 140 lei!

În vremuri în care preţurile lipsesc, în mod frecvent, la rafturile supermarketului (sau una e la raft şi alta e la casa de marcat), un lăcaş al Bisericii Ortodoxe pare mai aliniat normelor de comerţ civilizat decât marile magazine conduse de mega-manageri. priviţi fotografia de mai jos:

Precizăm doar atât în ce priveşte sursa imaginii: fotografia a fost realizată în urmă cu câteva săptămâni într-o foarte cunoscută Mănăstire din Neamţ. Nu spunem care! (Vedeţi NOTA BENE).

Din ce am mai aflat de la cei care cunosc mai bine trebile din lăcaşurile de cult ortodoxe, preţurile respective sunt ultra-rezonabile. 0,4 lei (40 de bani) pentru un pomelnic citit o zi e cât o chiflă la supermarket. Sau mai puţin decât o gumă de mestecat (şi comparaţiile pot continua). 12 lei – pentru un pomelnic citit timp de 30 de zile – e cât preţul unui cozonac la supermarket. Sau cât un pui mititel, injectat cu drăcovenii de E-uri.
140 lei – preţul pentru un pomelnic citit un an, zi de zi – reprezintă banii cu care nu faci nici un plin la maşină (ba, mai nou, pui şi mai puţină benzină, că iar a apărut blestemata de supra-acciză).

Şi dacă tot suntem în zona acestor comparaţii mercantile, să mai precizăm că în acest caz nu există diferenţe în defavoarea clientului, surse apropiate de lumea aparte a lăcăşurilor de cult afirmând că la „pomelnicile de durată” (adică plătite pentru mai mult de o zi) chiar se mai oferă câteva zile în plus, aşa, din partea casei, slujitorii lăcaşului oferind şi ei un fel de bonus.

Daniel VINCA

P.S. – Pentru cei tentaţi să comenteze cu şablonul „BOR nu plăteşte impozite”, reamintim că de acelaşi tratament fiscal se bucură în România, conform legii, toate bisericile şi toate cultele recunoscute de stat.

Nota Bene – Nu facem asa, de obicei, in Vestea, să nu publicăm cât mai multe informaţii clare despre un subiect. De data asta însă, în mod intenţionat nu am menţionat despre ce mănăstire este vorba. De ce? Prin presa mai nouă s-au oploşit fel de fel de ciudaţi care un stil aparte: îi ănjură pe aplomb chiar pe cei care fac presă şi… le fură la greu ştirile. Adică le copiază, fără niciun pic de jenă, fără nicio documentare suplimentară. Cu copy-paste sau cu uşoare modificări de redactare (dar care nu pot păcăli un ochi exersat) şi fără minimum bun-simţ de a cita sursa.
De data asta, ghinion! Au doar o fotografie (marcată mult mai strident decât publicăm de obicei) şi nişte rânduri care „citesc” fotografia. Hm, greu pentru ei acum…

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns