Situație absolut periculoasă la Neamț unde ieri ursul a dat iama nu în vreun sat de lângă pădure ci s-a plimbat printr-o comună care nu are niciun colț de pădure și este amplasată la vreo 20 de kilometri de pădurile din comunele din același areal (Tazlău sau Piatra Șoimului)
mai exact, este vorba de satul grunzeni din comuna Costișa unde, după cum spun bătrânii satului, nu că nu au mai văzut până acum urși pe ulițe și prin curți dar nici măcar nu au auzit de așa ceva din povestirile bunicilor lor…
Ca să realizați cât de halucinantă și periculoasă a fost situația, administrația locală nici nu avea (până azi) încheiat un contract de prestări servicii cu un paznic de vânătoare acreditat pentru pușcă cu tranchilizant pentru că, evident, o asemenea cheltuială inoportună (în condițiile de până ieri) a fost considerată o risipă a banului public. Ar fi fost ca și cum o primărie de prin Bărăgan ar fi dat bani pentru așa ceva sa ca și cum în vârful Făgărașului ar fi plătit cineva servicii de … monitorizare a sturionului…
Revenind la Costișa: ursul nu avea o pădure apropiată prin zonă iar retragerea lui putea fi făcută prin lanuri de porumb sau prin alte gopodării. Că intrase deja prin vreo 6-7.
În condițiile date s-a ajuns la deplasarea în teren a prefectului de Neamț, Adrian Bourceanu. Motivele? Procedura standard impune deplasarea la fața locului a instituțiilor MAI (Jandarmeria în primul rând, ISU după caz). „Se dă cu sirena” cum zic oamenii din satele cu tradiții în vizita ursului, ursul se ratrage în pădure (dacă nu a făcut-o deja) și, după un pic de patrulare prin zonă se face (se putea altfel?) un proces verbal pentru justificarea deplasării și… aia e…
Ursul poate reveni după 2-3 ceasuri. Nu e doar o ipoteză, s-a întâmplat așa ceva acum vreun an, la Tazlău…
De aceea Prefectul a mers la fața locului, impulsionând practic implicarea unor instituții mai mult decât cadrul formal al actualelor reglementări (care par scrise de un general de carton care a văzut ursul doar în desene animate).
Practic, Bourceanu a fost „alarma” suplimentară, necesară în condițiile în care un urs care atacă prin curți, este fugărit, devine nu doar imprevizibil ci și foarte agitat.
Mai jos, raportul, raportul dat presei, în toiul nopții, de Prefectura Neamț:
Detalii în plus:
– căutările au fost oprite după miezul nopții. Ursul nu a mai părut nici azi-noapte, nici azi…
– nu doar s-a plimbat prin lanurile de porumb ci a intrat în curțile oamenilor.
– deși în imaginile martorilor oculari pare mic (fiind filmat/pozat) de la ceva depărtare, specialiștii care au văzut aceste poze/filme spun că e vorba de un exemplar de vreo 300 de kg. Adică, de o namilă.
– într-o gopodărie a ucis și mâncat două rațe și o curcă.
– în altă curte a băut apă dintr-un butoi cu apă aflat în ogradă. La câțiva metri de el era gospodina, în vârstă, care nu îl văzuse, noroc că au apărut la fața locului primarul Dorel Berbecaru, cu o adevărată „patrulă” de oameni pe post de gonaci…
– mașina de la SVSU (pompierii Primăriei) a fost folosită pentru ca în încercarea de a-l găsi prin lanuri (ca să-l alunge din sat), oamenii implicați să aibă o perspectivă dintr-un punct superior ca înălțime, să poată vedea „peste lanuri”.
– drona cu termoviziune a venit când deja se făcuse noapte, de la o instituție a CJ doar că – Legile lui Murphy – nu avea acumulatorii încărcați pentru că fusese folosită peste zi (cine crede că toate dronele sunt ca în filme, cu autonomie de ore întregi, nu cunoaște absolut nimic despre fenomen).
– drona nu a găsit nimic. Fie ursul fugise din arealul respectiv. Fie e posibil ca drona să fi trecut peste el și să nu-l fi remarcat. Un animal care stă (deci circulația sângelui nu este accelerată) cu blana rece după o ploaie rece (cum a fost aseară) este, practic, (aproape) nedetectabil. Cam ca un avion pe care nu-l vede radarul.
Vestea reamintește ceea ce am mai spus (propunerea venind de la mai mulți specialiști cu care am tot discutat în acești ani):
-actualele proceduri stabilite de lege sunt desuete, futile și inaplicabile în cea mai mare parte a situațiilor.
-decizia de neutralizare a animalului trebuie să o ia o comisie specială formată din primar, medic veterinar și omul cu pușca. Dar oricare din cei trei poate avea un motiv întemeiat să nu ajung urgent la fața locului (plecat în concediu, boală, deplasare în altă localitate din diverse motive). dacă în cazul primarului se merge pe premisa că are înlocuitor în persoana viceprimarului, celelalte personaje cheie, dacă lipsesc, pot apărea mari probleme.
– soluția cea mai logică, plecând de la formele de organizare ar presupune transferul acestor responsabilități, in integrum, instituțiilor județene (prefectură, CJSU etc). Cu misiunea ca partea de împușcare (cu tranchilizant sau cu glonț letal) să revină Jandarmeriei. Care are destui oameni care se pot înlocui recipric. În orice județ ar putea fi instruți pentru tragerea cu arma respectivă 5-6 jandarmi. De asemenea, prerogativa medicului veterinar să gie preluată de la cel local de DSV sau de o firmă de medicină veterinară (în contract cu autoritatea județeană).
Practic, actuala procedură a pus pe umerii primarilor o sarcină care îi depășește ca posibilități. Ce pot face ei concret, ca să nu poată fi acuzați de responsabilități morale? Să încheie acele contracte cu veterinari și asociații de vânătoare. Un fel de afacere parcă intenționat gândită de cei care au făcut o lege atât de pestriță și inaplicabilă…
La aceast moment, la mai bine de 24 de ore după ce ursul a dat iama, în Frunzeni-Costișa e liniște. E… fără urs.
Parcă treziți dintr-o amorțeală sau dintr-un șoc, oamenii încep să conștientizeze cât de mare a fost pericolul. Că le-a trecut glonțul pe la ureche.
În Costișa nu au fost păduri, deci nu a fost ce să se defrișeze, apropo de teoriile eco-istericilor. În comunele vecine, pădurile sunt la fel de dense și bogate în lemn, poate chiar mai deși sunt codrii.
Daniel VINCA