Autoritățile incompetente, politicienii puși pe jaf își maschează acțiunile lor nu doar prin minciuni gogonate ci și prin manipulări referitoare la bunele practici realizate de privați.
Asta spune în esență, Oana Gheorghiu, în comunicatul de mai jos, remis drept replică după ce actualul ministru al Sănătății a aruncat fel de fel de alegații pe piță, în încercarea de a disimula faptul că spitalul Dăruiește Viața, predat la cheie Ministerului Sănătății nu este operațional pentru că se trage de timp chiar de reprezentanții Ministerului Sănătății.
Reamintim că același ONG, Dăruiește Viață, a salvat de la colaps Spitalul Județean Neamț, construind o secție modulară funcțională (nu ca bazaconia de la Lețcani), drept secție UPU, imediat după incendiul de la Spitalul Piatra Neamț în care au murit cu zile cel puțin 10 oameni.
Mai jos, comunicatul DV:
……………………………….
Pe 24 noiembrie 2023, anunţam finalizarea construcţiei spitalului şi a procedurii de recepţie, conform procedurilor legale.
De menţionat că pentru a face recepţia unei clădiri, depui la primăria care a eliberat autorizaţia de construire, o serie de documente, între care şi o declaraţie privind valoarea construcţiei, declaraţie pe care o însoţeşti de o balanţă de verificare contabilă, din care reiese această valoare. Aşadar, valoarea clădirii spitalului construit de Dăruieşte Viaţă era cunoscută de spital şi implicit de Ministerul Sănătăţii – România, încă din noiembrie 2023.
Tot pe 24 noiembrie 2023, spuneam că vom finaliza instalarea echipamentelor medicale şi trainingul personalului medical, astfel încât, până la finalul lunii ianuarie 2024, primii pacienţi să fie mutaţi în noua clădire.
Tot ce a ţinut de noi a fost făcut în termenele comunicate. Mai mult de atât, am angajat consultanţi care să ajute spitalul la pregătirea planului de relocare (nu este un proces deloc simplu pentru spital, pacienţi şi personal) şi am cooptat o echipă de la spitalul de oncologie Prinses Maxima, din Olanda, cu care avem un parteneriat, echipă care a venit în România, în luna ianuarie 2024, pentru a-şi ajuta colegii români să facă simulări şi să pregătească transferul pacienţilor, astfel încât întregul proces de mutare să se desfăşoare fără incidente.
Din punctul de vedere al autorizaţiilor de funcţionare, autorizaţii pe care le putea obţine doar spitalul Marie Curie, toate informaţiile pe care le-am avut au fost că nu sunt probleme, că autorităţile deţin toate informaţiile şi că va fi un proces simplu.
În 3 sau 4 ianuarie, DSP Bucureşti a vizitat şi verificat spitalul şi a eliberat un document prin care, am înţeles ulterior, notifică ministerul privind îndeplinirea condiţiilor de aprobare a structurii. Abia atunci am aflat că există încă un pas birocratic, despre care nu auzisem nimic până atunci, de aprobare de către MS, a noii structuri de organizare a spitalului Marie Curie.
Am primit, tot în ianuarie, informaţia că MS doreşte detalierea valorii clădirilor (noi am construit în total 3 clădiri: spitalul, staţia de epurare şi o clădire care include centrala termică, spaţii de birouri, centru de date etc.), a valorii echipamentelor, inclusiv detalierea numelor companiilor de la care am achiziţionat echipamentele medicale.
La data de 17 ianuarie, am transmis pe adresa de email a secretarului general al MS toate aceste detalii, cu precizarea că dacă sunt necesare şi alte informaţii sau explicaţii le vom pune oricând la dispoziţie.
Pe 18 ianuarie, 2024, am avut o întâlnire la MS, la care a participat inclusiv dl Rafila, întâlnire care avea ca focus parteneriatul pe care DV l-a propus ministerului, pentru implementarea unui proiect pilot, prin care să testăm noi metode de management la nivelul secţiei de radioterapie nou înfiinţate la Marie Curie. Am discutat atunci, însă, pe larg mai mult despre valoarea construcţiei şi a echipamentelor şi despre lista furnizorilor, precizând totodată că toate actele contabile aferente lunii decembrie vor putea fi finalizate în jurul datei de 25 ianuarie. Volumul de documente adunate în cei 5 ani de construcţii (3 clădirii, sute de repere, zeci de echipamente, mobilier pentru sute de încăperi) este foarte mare, cele mai multe dintre ele cu plăţi finale în ianuarie, după acceptanţă.
Tot în ianuarie, ni s-a cerut de la spital o defalcare a costurilor pe tipuri de cheltuieli: cele 3 clădiri, echipamente, mobilier etc. Biroul nostru contabil, împreună cu echipa DV, a lucrat pentru a furniza aceste situaţii, aşa cum ne-au fost cerute. Ulterior, au venit la spital 2 persoane de la MS, care “să ajute” procesul de predare-primire, iar de atunci cererile au început să fie din ce în ce mai diverse, mai neobişnuite, uneori absurde ( de ex, cum am înregistrat noi amortizarea echipamentelor) şi mai numeroase: situaţii detaliate pe tipuri de încăperi şi pe fiecare încăpere în parte, situaţii detaliate pe unele tipuri de echipamente, situaţii detaliate pe amenajări exterioare, situaţii detaliate privind facturile şi corespondenţa lor cu echipamentele şi plăţile (în condiţiile în care noi am lucrat cu diferite tipuri de contracte, inclusiv ESCROW, cu plăţi de avansuri, cu plăţi finale doar după acceptanţă etc.).Colegele noastre au încercat să răspundă şi acestor cerinţe, deşi începea să devină evident abuzul, hărţuirea şi încercarea de a ne duce răbdarea la punctul limită, mai ales că nu e prima oară când am făcut donaţii spitalelor şi ştiam destul de bine procedurile şi că nu aşa decurg ele de obicei.
Ultima solicitare care ne-a făcut să realizăm că abuzul a devenit intolerabil şi că procesul pare fără sfârşit, a fost cea cu “Conform cu Originalul” pe fiecare pagină.
În tot acest timp, ministrul Rafila nu s-a abţinut de la a face afirmaţii maliţioase şi manipulatorii, menite să inducă în mentalul colectiv îndoiala şi neîncrederea în DV, în noi personal şi în acest proiect. A menţionat de mai multe ori că spitalul are statut incert, că noi nu am predat toate documentele, că nu am semnat procesul verbal de predare primire a clădirii, că domnia sa nu cunoaşte valoarea investiţiilor, că nu poate autoriza funcţionarea fără intabulare şi multe alte lucruri total neadevărate.
Afirmaţii de felul acesta: ‘Eu, de exemplu, acord prezumţia de bună credinţă de la început şi sunt convins că documentele pe care le vor pune doamnele de la «Dăruieşte Viaţă» sunt foarte multe şi aşa mai departe, o să certifice o valoare care corespunde cu siguranţă cu cele declarate anterior. Echipamentele au fost achiziţionate de «Dăruieşte Viaţă», ele trebuie donate spitalului ca să poată să îşi desfăşoare activitatea acolo. Spitalul este funcţional, dar trebuie rezolvate şi aceste probleme, nu avem ce să facem. Dânsele trebuie să facă donaţia, nu trebuie să o facem noi. Nu au nevoie de nimic de la noi, trebuie doar să facă donaţia pentru echipamente, cu valorile fiecărui echipament şi documentaţia care stă la baza valorii acestei clădiri încât să şi-o înscrie în Cartea Funciară’ au un singur scop, acela de a arunca o umbră pe acţiunile noastre, de a induce sentimentul de incorectitudine şi nesiguranţă, de a lăsa impresia că dumnealui face totul, iar noi nu ne facem treabă sau, mai grav, avem ceva de ascuns.
Genul acesta de discurs ne aduce aminte de practicile din comunism, în care insinuezi o vină, nu o numeşti, nu o dovedeşti, dar laşi impresia că e doar o chestiune de timp până ce vei avea hârtia incriminatoare.
Şi e cu atât mai manipulator discursul, ştiind că noi am predat spitalului Marie Curie toate documentele necesare, aşa cum ne-au fost solicitate, în decursul acestor luni, în forme şi configuraţii multiple, cu eforturi uriaşe din partea unei echipe mici, pe care o are DV şi cu sprijinul biroului nostru contabil.
Asociaţia DV a fost şi va fi întotdeauna transparentă, publicăm anual un raport de activitate detaliat, suntem anual auditaţi de unul dintre cei mai prestigioşi auditori din lume, transmitem periodic raportări marilor noştri sponsori, îi ţinem permanent la curent pe donatorii noştri cu toate acţiunile sau activităţile noastre.
Am avut de-a lungul timpului atacuri din zona politică, am avut inclusiv un control al Agenţiei de Prevenire a Spălării Banilor, suntem sub lupa autorităţilor şi cu siguranţă sub lupa vânătorilor de vrăjitoare. Toate aceste lucruri ne-au făcut să lucrăm şi mai riguros, cu transparenţă maximă şi cu atenţie la detalii.
Dl Rafila subliniază că nu stă de vorbă cu ‘Fundaţia’, ci stă de vorbă cu spitalul. Noi îi cerem să respecte asociaţia Dăruieşte Viaţă, căci noi reprezentăm efortul şi dorinţa a peste 350.000 de oameni care au donat bani pentru copiii bolnavi de cancer din România, dar şi pentru a arăta că se poate construi în România. Că PUTEM să facem spitale în România, chiar dacă statul şi miniştrii săi nu sunt în stare să le facă. Iar respectul înseamnă să nu spună minciuni sau insinuări manipulatorii despre munca noastră şi să stea de vorbă cu noi, mai ales că acel spital nu este al dlui Rafila, nici al abstractului stat român, este al celor care l-au construit, 350.000 de oameni, al personalului medical care s-a implicat şi al copiilor care vor fi trataţi acolo.
Şi nu, nu vom înceta să avem grijă de această investiţie, indiferent că îi place sau nu ministrului sănătăţii, care se întâmplă să fie în acest moment, dl Rafila, cel care a ratat oportunitatea uriaşă pe care a avut-o, de a fi acel ministru în mandatul căruia se năştea primul parteneriat real cu societatea civilă, pentru a face reformă în sănătate.
Oana Gheorghiu, Dăruiește Viață
……………
V.N.
