Poezie despre isterie: „În morții mă-tii, marș, că ai covid”!

În vreme de pandemie, și cultura poate fixa subiectul momentului. Covid-ul nu are cum scăpa de atenția oamenilor cu simț artistic, are deja sute de poezii dedicate dar, cea de mai jos, publicată acum câteva minute de Marius Coșerariu (polițistul-bard de la Tașca) merită cu siguranță citită, mai ales pentru cât de bine suprinde isteria colectivă de ostracizare a posibililor suspecți, pretinsa atitudine civică ascunsă sub derapaje de oprobiu public care duc la divizarea societății…

„Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Referitor la cuvintele ușor licențioase, vă cer iertare! ( N-am găsit altă rimă)”, spune, ca introducere, Coșerariu

COVID,

(Marius Mihai Coșerariu)

Ce vremuri am ajuns și cât de trist,
Să fugă toți din calea mea, perfid!
Am obosit să sper, nu mai rezist,
Să-mi spună toți pe șleau, că am covid.

Când merg pe stradă, simt că-s urmărit,
Dar eu îmi văd de mersul meu fluid,
Unii vorbesc, că cică-s bănuit,
Că am simptome clare de covid.

Doar am tușit un pic în magazin,
Că-s fumător, ca orice individ
Și-am auzit pe loc un glas străin:
„Fugiți din calea lui, c-are covid”!

Aseară, din senin am strănutat,
Uitându-mă la soarele torid,
Moment în care-un tip m-a salutat:
„În morții mă-tii, marș, că ai covid”!

Odată-am stat cu prietenii la cină
Și-am îmbucat fasole dintr-un blid,
Dar vai, am tras ( iertare) o bășină
Și toți m-au acuzat că am covid.

Era-ntr-o joi, când m-am cam îmbătat
Cu vin pelin, crezând că-i biocid,
Dar capul mă durea și-am vomitat,
Erau simptome clare de covid.

Și-n zorii zilei m-am trezit mahmur,
Căci am băut dezinfectant lichid,
Simțeam că ard și mă durea în …cur,
Dar la spital mi-au spus că am covid.

Și ca să scap de bârfele din sat,
Am zis, într-o odaie să mă-nchid
La o colibă-n munte, izolat,
Să nu-mi mai spună toți că am covid.

Să mă tratez cu țuică de Sătmar,
Ca orice virus, gata să-l ucid,
M-am panicat ca prostul, în zadar,
N-am nici pe naiba, nici măcar covid.

Și voi uita această mascaradă
Numită pandemie-n mod stupid.
Să creadă-n boală, cine-o vrea să creadă,
Eu cred că-i făcătură-acest covid.

Dar pun pariu că în curând vom plânge,
Sătui de-atâtea noxe de partid
Și vom rămâne doar cu foamea-n sânge,
După atâta circ, numit covid.

Poezia a fost publicată, prima oară, AICI!

 

V.N.

 

One thought on “Poezie despre isterie: „În morții mă-tii, marș, că ai covid”!

Lasă un răspuns