Poetul nemţean Vasile Baghiu nu se înscrie în corul elitiştilor care strâmbă din nas cu privire la celebra (de acum) poezie recitată de personajul Celentano, la ProTV, în seara zilei de 1 Decembrie. Mia mult, Baghiu subliniază că e incorect să judeci respectiva creaţie făcând abstracţie de tipologia personajului (beţivul filosof al comunităţii). Cu toate acestea, Baghiu nu se sfieşte să spună că versurile respective sunt mai poezie decât multe din cele asumate de poeţi cu pretenţii.

<<Îmi pare rău să o spun şi nu vreau să ofensez pe nimeni, dar înţeleg (din nou) că nu prea mă potrivesc cu elita scriitoricească, intelectuală şi aşa mai departe. Simt dinspre ea adiind un aer de snobism pur, care este, de fapt, dispreţ real faţă de restul lumii. Este atitudinea unei clase care se crede superioară într-un fel care ar fi haios dacă nu ar fi chiar trist. Cel mai recent exemplu este reacţia negativă sobră şi încordată la poezia lui Celentano… Cum să strâmbi din nas (şi încă în manieră gravă) la aşa ceva fără să fii ridicol? Oameni buni, este o poezie scrisă şi interpretată de un personaj (beţivul filozof al satului) şi nu un text cu intenţie poetică scris de un poet care vrea să fie poet! Lasă că în bună parte e scrisă mai bine decât ar putea scrie optzeci la sută dintre poeţii-poeţi. A o interpreta altfel, a o scoate din context şi a-i căuta hibe legate de rimă, ritm şi alte chestiuni de acest tip înseamnă a nu pricepe cam deloc despre ce este vorba în acel filmuleţ. Subtilitatea ţine tocmai de rimele şchioape, de ritmul schilod, de improvizaţiile de „hip-hup”, de ingeniozităţile, patetismele şi „sincerităţile” de „beţiv genial” care spune deşteptăciuni, de aburii care ies din gura personajului în acea sală neîncălzită, de locurile libere din sală, de câte şi mai câte. Şi ar mai fi de zis câte ceva, dar nu mai zic. E de ajuns pentru o seară oarecare de duminică>>, spune Vasile Baghiu.

V.N.