O mamă învingătoare! Camelia Smicală

Într-o zi (8 martie 2021) în care femeile sunt în centrul atenției, dacă e să vorbim despre femeia deopotrivă martir, luptătoare și învingătoare, nu există subiect care să merite mai mult tratat în această cheie decât româno-finlandeza Camelia Smicală.
De câțiva ani de zile, un mecanism statal și administrativ cel puțin dubios i-a răpit pe doi din cei trei copii, sub acuzația halucinantă că există o legătură prea puternică între mamă și copiii ei. De câteva zile, Camelia îi are alături pe toți cei 3 copii, lângă fiica mai mare fiind – de probă, pentru 6 luni! – și Maria și Mihai.
Ultimii doi sunt cei pentru care au ieșit în stradă nemțeni, bucureșteni, mii de români din alte județe dar pentru care s-a protestat și în diverse capitale europene.
În ciuda insignifiantului ajutor primit de la statul român, Camelia nu a abandonat lupta niciodată. De aceea, tocmai pentru că statul român își abandonează atât de ușor oamenii și copiii, valența de luptător a Cameliei este cu atât mai evidentă.
Iar anii de luptă i-au adus acum (fie și parțial și interimar) și statul de învingătoare. Al unui sistem ticălos și absurd, al unor legi care par clar făcute împotriva oamenilor și familiilor.
Într-o țară normală, ziua de azi era declarată Ziua Camelia Smicală.
Dar oficialii români de la București sunt prea ocupați cu afacerile cu măști neconforme iar cei de la Neamț încă mai numără prizele din spital cumpărate de furnizori cu 3 lei și plătite din banul public cu 300 de lei.
Iar în toată țara moda e „sacul negru”. La Sibiu ajung în sacii respectivi bolnavii de la ATI sedați ca să moară în liniște, cu tratamente care ignorau patologiile existe, la Piatra Neamț au fost vreo 10 oameni care pe 14 noiembrie au murit cu cile, arși de vii, în incendiul (tot!) de la ATI.
Politicienii români nu au nevoie de luptători. De asta nu i-a interesat, real, soarta copiilor Cameliei.

Daniel Vinca

Lasă un răspuns