Din fostul CFS (Combinatul de Fire Sintetice Săvineşti) au mai rămas, în cea mai mare parte, doar ruine. Şi moloz, mult moloz, tot felul de deşeuri de beton dintre care se iţesc, mândre spre soare, bălării. „Vom face chimie în Parc Verde”, promiteau italienii de la Radici după ce cumpăraseră Fibrex (partea cea mai mare din CFS, o altă parte fiind Melana).

Verde e acum de la bălării (vezi foto de mai jos). Parc nu e, dar problema principală este e că producţia şi chimia de altădată nu sunt şi nu vor mai fi în veci.

Plâng chimiştii şi copiii şi nepoţii celor care au lucrat la Săvineşti când văd imaginile dezolante de azi, ruina în care zace fostul colos care era al treilea producător din Europa la fire şi fibre sintetitice.

Această prezentare necesită JavaScript.

„Platforma chimica Savinesti in 2018. Aproape 10% din populatia orasului si vecinatati lucra aici”, spune nemţeanul Andrei Nedelcu (un tânăr care a şi făcut publice cele două fotografii de mai sus), referindu-se la perioada dinainte de Revoluţie şi de măreaţa privatizare.

Mai jos, tot în fotografii, câteva imagini din martie 1989 (din Arhiva Agerpres):

Cum a ajuns această Platformă de parcă e după un bombardament ca în Siria sau în Afganistan? Reţeta a fost simplă: trebuia dărâmat un competitor important de pe piaţa europeană, au fost băgaţi în joc aşa-zişi investitori care nu ar fi putut ajunge la această „operă” fără cozi de topor din România, fără indolenţa sau complicitatea reprezentanţilor autorităţilor statului român.

„Aici fiinta cel mai mare concern chimic in domeniul firelor si fibrelor chimice din Estul Europei – de la lana sintetica la fire de nylon, de la intermediar de pilele sintetica la fire cord pentru parasute sau anvelope – materiile prime pentru industria textile erau produse de ale caror calitate nu se indoia nimeni in lume. Centrala de fire si fibre chimice Savinesti era un competitor de temut, al treilea exportator din Europa, un colos industrial unde mii de romani au lucrat si au fost partea unui succes transformat in ultimii ani intr-un dezastru, o generatie pierduta si amagita in tranzitie”, se menţionează într-un documentar marca ProTV.

Comentariile oamenilor oscilează între dezamăgirea faţă de ruinarea platformei, amintirile cu „Săvineştiul de altădată”, înjurături la adresa politicienilor de atunci şi de acum şi regretul că niciunul din cei responsabili pentru acest sabotaj economic nu a făcut nicio zi de puşcărie.

Valentina Viola Da din păcate. ..trist arata… și tatăl meu a lucrat în ture aici..Ce vremuri…
Andrei Nedelcu Nu cred ca exista pietrean nascut in anii 90 sa nu fi avut macar o ruda care lucra aici, la mine bunicul.
Sorin Nico Democrația dâmbovițeană,ce credeau că nu mai lucrăm și ne dau alții pe gratis, nu-i un director închis ptr proasta gestionare a unei fabrici.
Ionut Cazacu Tata a lucrat la melana 4
Sorin Nico Și eu la polimerizare.
Costel Luncasu Melana 3
Răzvan Constantin Zbranca a mai ramas relon 4 si 5, acum Yarnea, Comes si Rifil. in rest totul e praf si pulbere.
Camelia Ganga Au cumparat,dezbinat ,eliminat si furat tot! Demnitatea oamenilor , munca de o viata… s a terminat odata cu aceste ruine!
Vlăduț Constantin Gavriluţă Ați vrut Europa, luați cu pâine!
Tavi Nasaescu Nu europa e de vina ci cei cei alegeti pentru o sticla de ulei si un kg de zahar iar alti pentru 100 ml de votca
Aneta Tofan eu am parasit-o din 1983
Tavi Nasaescu Aneta Tofan ai parasito tu dar platforma au tradato fosti „directori”
Andrei Lucian Dragnea si cei ca si el nu au treabă cu Europa, aia fură si voi dati vina pe Europa.
Vlăduț Constantin Gavriluţă Dragnea nu e din ’89…
Ideea e că nu era bine să producem, a trebuit să fim eliminați pentru a deveni piață de consum.
Andrei Lucian Mereu găsim vinovați in exterior cand adevărații hoți sunt politicienii care au vandut tara asta ca si fier vechi.
Andrei Lucian Dacă hoții de politicieni nu puneau industria pe chituci si sa forțeze milioane de oameni sa plece in străinătate ne aliniam la normele U.E dar ei au vandut totul la fier vechi ca sa se îmbogățească.Pacat ca nu realizați asta.
Grigo Mindrut Andrei Lucian sper ca atunci cand acuzi politicienii nu excluzi nici camarila basista si johanista?

Cumpărător, firma unde lucra actuala nevastă a unui ex-ministru PSD

„La Savinesti a fost stabilita in 1978 Centrala de fire si fibre chimice, un fel de concer. 40.000 de oameni din toata tara munceau intr-o industrie cu mare cautare: la Iasi, Roman, Campulung Muscel, Corabia, Vaslui, Braila, Suceava, Dej, Viscofil Bucuresti, Lupeni erau fabrici de fire si fibre chimice si artificiale. In ultimii ani toate aceste fabrici au fost inchise sau au disparut. Singurul loc unde se mai produce acum ceva este la Savinesti.
Momentul de cotitura a venit imediat dupa 1990 in momentul in care printr-o hotarare a guvernului Roman centralele industriale au fost desfiintate si fabricile au devenit autonome. Pe platforma Savinesti au aparut mai multe entitati economice- Melana – care se ocupa de lana sintetica, Comes – o intreprindere de reparatii pentru utilaje si Fibrexul care mostenea cea mai mare parte din structura vechiului combinat de fire si fibre. Combinatul de ingrasaminte isi avea propriul drum. (…)
In anii 90 s-a format o uniune a producatorilor de fire si fibre numita Polifil, al carei presedinte, Dan Ioan Popescu a jucat un rol important in evolutia industriei post-decembriste. Fost consilier la cabinetul prim vice –prim-ministrului comunist Gheorghe Oprea acesta a devenit directorul general al Institutului de Cercetari Textile, pentru ca ulterior sa devina ministru al Comertului, presedintele Comisiei de Industrii din Parlament, dar si ministru al Industriilor.
Societatea a intrat intr-un proces de privatizare. S-au purtat negocieri cu mai multe firme si balanta a inclinat spre grupul Radici din Italia, acolo unde lucra si actuala sotie a lui Dan Ioan Popescu. Radici era distribuitor de fire in zona Bergamo din Italia. La Savinesti s-au facut mai multe proiecte prin care sa nu se cedeze pachetele de actiuni majoritare, dar deciziile s-au luat la Bucuresti”, aminteşte ProTV.

„Licitaţia prin metoda olandeză”, stabilită de un ministru PNL

Ca să nu înjure lumea numai PSD, să amintim (citând aceeaşi sursă) şi contribuţia unui important demnitar PNL: „In noiembrie 1999, printr-un proiect controversat, Fibrex trece de la FPS la Ministerul de Finante. Initiatorul demersului a fost ministru de finante de atunci, Decebal Traian Remes care a scos pe bursa actiunile combinatului. Vanzarea s-a facut prin metoda olandeza, o metoda controversata ce presupunea stabilirea unui pret initial mare si coborarea treptata pana cand se obtinea o oferta de cumparare. Realitatile economice au demonstrat ca aceasta metoda are de cele mai multe ori un rezultat mediocru pentru vanzator. Radici Group a dat pe 50,9 % din actiunile Fibrex, adica pachetul majoritar, 130 de miliarde de lei vechi, in conditiile in care Combinatul din Savinesti avea o cifra de afaceri de peste 1000 de miliarde, de 8 ori mai mult decat pretul de vanzare al actiunilor”.

“Prin manevrele facute a preluat Fibrex Savinesti fara nici un fel de obligatii pe termen mediu si lung privind mentinerea in functiune a instalatiilor si pastrarea personalului. Printr-o alta tranzactie, facuta fara oferta publica, grupul italian a cumparat de la SIF Moldova inca 38% din actiuni, ajungand sa detina aproape in totalitate Fibrexul”, completează Vasile Gherasim, fost director adjunct la Fibrex.

Grupul italian este controlat de familia Radici. Presedintele companiei era la acea data Fausto Radici, un fost campion olimpic la ski, figura populară in Italia. Initial acesta nu a fost foarte preocupat de soarta investitiilor de la Savinesti delegand la conducerea Fibrexului un olandez, Erick Steffans, adus de la principalul producator de fibre din Europa, DSM din Sittard, Olanda.
La Savinesti, imediat dupa privatizare capacitatile de productie au inceput sa fie inchise. De mentionat este ca la momentul privatizarii, Fibrexul era singurul producator integrat de nylon din Romania, de la materie prima la fire si fibre sintetice si inca avea trei divizii de productie: caprolactama, relon si utilitare.

Administratorul Erick Steffans a inceput oprirea capacitatilor de productie. “In primul rand pusesera ochii pe utilajele care erau noi noute si care nu puteau sa fie decat incarcate pe vagoane si scoase afara efectiv din tara. Numai fabrica de hidrogen a costat aproape doua milioane de dolari inainte de privatizare“, spunea un alt salariat de la Săvineşti.

Vasile Gherasim povesteste: “Investisem 10 miliarde de lei si dupa 2 zile a zis Steffens ca am ajuns la concluzia ca nu e rentabil. Cum dracu bai, pana acum doua zile era rentabila si acum nu mai e rentabila? Unde dracu ai bagat banii?! M-a sunat Fausto si mi-a spus <<Gherasim, ma inchin in fata ta, nu ti-am dat dreptate>>. Dupa doua zile am aflat ca s-a sinucis in seara aia”.

In 2004, Fibrexul s-a scindat in doua firme- Fibrex Nylon si Yarnea. La Yarnea, acolo unde se mai face productie mai sunt in jur de 350 de oameni. In 1990, la Fibrex erau 8000 de angajati.

În toţi aceşti ani, până ca secţiile să fie făcute una cu pământul, au fost demontate instalaţiile. Ce a fost bun a fost încărcat în vagoane şi a dispărut … în noapte, în rest s-a tăiat la greu, fierul şi inoxul îmbogăţind mulţi băieţi deştepţi. Ba – culmea impotenţei şi cârdăşiei autorităţilor – s-a ajuns până acolo încât cei tocmiţi ca demolatori, ca să nu plătească depozitarea deşeurilor de moloz la groapa de gunoi, să pună de o altă cârdăşie cu şefi de comune din zonă, cu acceptul cărora au depozitat pe malul Bistriţei resturi de la demolări, dub pretextul realizării unor diguri.

Poliţia Naţională, Agenţia de Mediu, Garda de Mediu, Apele Române au închis ochii la astfel de atentate ecologice.

Probabil, specialiştii din instituţiile de mai sus au mers pe ideea de compensare: nu mai merge chimia dar învârt bani nişte băieţi deştepţi iar malul apei poate suporta moloz cu pronunţat miros chimic că doar la Săvineşti creşteau bălăriile. Pardon, Parcul Verde…

Vom reveni.

Daniel Vinca / foto: Arhiva Agerpres, facebook (Andrei Nedelcu)