Neamț, colț de rai. Tradiția colindatului în Moldova…

Moldova este bogată în tradiții, zonele rurale păstrând de-a lungul anilor datinile, meșteșugurile, folclorul și obiceiurile străvechi. Moldova este recunoscută pentru arta populară, țesăturile colorate și originale, produsele olarilor, tâmplarilor și meșterilor care prelucrează lemnul și piatra. Iar sărbătorile tradiționale aduc în atenția publicului spiritul autentic moldovenesc, atât prin datini și obiceiuri străvechi, cântece și dansuri, dar și prin portul popular.

Colindul. În Moldova, colindatul este una dintre tradițiile cu care localnicii se mândresc cel mai mult. Pregătirile încep cu mult înaintea ajunului, când tinerii din sat se adună ca să stabilească numărul de colinde și colindători, și să pregătească costumele populare. Traseul pe care îl vor parcurge în Ajunul Crăciunului este bine stabilit și toate casele sunt colindate. Ceata de colindători este răsplătită de săteni cu mere, colaci și nuci și, mai nou, și bani.

Obiceiul colindatului a fost consemnat în Moldova încă din secolul al XVII-lea, în scrierile de călătorie ale clericului sirian Paul de Alep. Păstrată cu rigoare în satul tradițional, datina a intrat în declin după instalarea regimului comunist. Astăzi se mai intonează colinde în formele arhaice, nealterate, în partea de sud a județului Vaslui și în zona de munte a Sucevei.

Etnografii fac o distin­c­­ție în ceea ce privește zonele de colindat. În partea de nord a Moldovei, denumirea folosită este „colinda”, pe când în sud este uzitat termenul de „colind”. De asemenea, în jumătatea nordică a regiunii, flăcăii obișnuiau să colinde numai la casele de fete mari, pe când în sud se colinda la fiecare casă.

Colindele cu tematică religioasă, creștină, sunt mai des întâlnite în Moldova de Nord și în mod cu totul particular în zona de munte (Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea).

Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a creştinilor şi este celebrată pe tot cuprinsul ţării, dar practicile şi obiceiurile diferă, în funcţie de zona geografică şi etnologică. Iar Crăciunul în Moldova este încununat cu cele mai multe tradiții și ritualuri populare.

Sărbătorile se desfășoară în „casa mare”, cea mai frumoasă odaie dintr-o casă moldovenească, ai cărei pereți sunt decorați cu fotografii ale rudelor și cu prosoape brodate din stofă de casă, familia invitându-și rudele, prietenii, vecinii și cunoștințele.

Postul Crăciunului. Pentru moldovenii foarte credincioși, nu există Crăciun fără post – acesta începe odată cu Lăsarea Secului.

Bucate tradiționale. Când te gândești la bucătăria moldovenească, nu-i așa că te gândești mai întâi la poale-n brâu,  plăcinte moldovenești sau cozonac? Doar scriindu-le numele și papilele mele gustative sunt în culmea fericirii. Dar moldovenii sunt recunoscuți și pentru bucatele tradiționale din porc, precum toba, caltaboșii, cârnații, piftia, și vestitele sărmăluțe moldovenești.

În ziua de Crăciun, mesele sătenilor trebuie să fie pline cu preparate tradiționale pe care gospodinele le pregătesc în Ajunul Crăciunului. Tot acum, femeile coc colăcei, numiți Crăciunei, modelați în formă de opt, pe care îi agață apoi pe perete, lângă icoane, unde vor rămâne până la echinocţiul de primăvară, în 23 martie. Crăciunelul copt în ajun este folosit de bărbatul casei când iese la arat. Colăcelul este rupt în trei bucăți după ce gospodarul trasează prima brazdă. O bucată de colăcel este pusă sub brazdă, o alta o dă animalelor din gospodărie, iar pe a treia o mănâncă el. 

Bradul de Crăciun. Și în Moldova se respectă datina împodobirii bradului. Dar, pe lângă brad, unele gospodine încă păstrează viu un obicei străvechi, ornând casa cu plante – busuioc, bumbișor, maghiran – plante care aduc noroc.

sursa P.O.G.
foto – Vestea (Târgul de Crăciun de la Piatra Neamț)

Lasă un răspuns