Sunt oameni cu funcţii, cu CV, cu diplome care atunci când se sting din viaţă nu lasă în urma lor atâtea regrete câte au cuprins acum satul Oanţu din comuna Pîngăraţi, la aflarea veştii că a murit Tanti Maria. Şi dacă ai zis Tanti Maria de la Şcoală – aşa cum o ştia tot satul – parcă nu mai contează nici numele (Bârgăoanu), nici vârsta (72 de ani).
În acte era femeia de serviciu a şcolii, real era şi fochistul, şi gospodarul unităţii de învăţământ, şi paznic şi zidar şi… de toate. De zeci de ani avea grijă de şcoală şi de acareturile din curte ca de propria gospodărie, îi mai dăscălea pe neastâmpăraţi să nu alerge într-una pe holuri, dar tot ea ştia să zică o vorbă bună unuia bosumflat după un extemporal sau să îmbuneze şi pe copii şi pe cadrele didactice cu perjele ei de poveste.
Nimeni nu va şti ora exactă la care Tanti Maria şi-a dat duhul în dimineaţa zilei de joi. Să fi fost 2, sau poate 3, adică ora aproximativă la care pleca de acasă spre şcoală, să facă focul din timp, ca la 8 toată lumea să intre în clasele încălzite. „Sunt aşa de mici”, spunea ea şi de cei de grădiniţă, şi de bobocii din clasa întâi dar şi de cei din clasele a 7-a sau a 8-a. Respectuoasă cu toată lumea, pe elevii îi trata ca pe nepoţi, pe angajaţii şcolii – ca pe proprii copii.
Dimineaţă, primii copii care au ajuns la Şcoala Oanţu au găsit clădirea încuiată. Apoi au apărut câţiva care veneau chiar pe traseul pe care venea şi aceasta şi au anunţat că „Tanti Maria e căzută în drum”. Au sunat oamenii la Salvare dar, din păcate, nu s-a mai putut face nimic.

Azi, la Şcoala Oanţu, dar şi la toate celelalte care aparţin de Şcoala Pîngăraţi, au fost lacrimi. Şi nimeni nu a spus că „A murit femeia de serviciu” ci că „A plecat la cer tanti Maria”.

D.VINCA – sursa foto: facebook / Laurentiu Bogdan Radu