Noul coronavirus a dat lovitură după lovitură societății românești și a scos la suprafață carențe și probleme pe care trebuia să le rezolvăm de ani de zile. Din păcate, aceste lipsuri se văd și în rezultatele examenului de bacalaureat: avem o rată de promovabilitate de 62,9%, cea mai mică din ultimii șase ani.

Înainte de a arunca cu pietre într-o guvernare sau în alta, cred că ar fi bine să ne gândim la ce este de făcut. Mai sunt două luni până începe anul școlar 2020 – 2021. Pandemia de COVID-19 nu dă semne că s-ar termina prea curând și ultimul lucru pe care ni-l dorim este să ne transformăm copiii în vectori ai noului coronavirus.

Indiferent de structura noului an școlar și de felul în care se vor desfășura clasele, (online, offline sau alternativ), este clar că nu trebuie neglijată componenta digitală a învățăturii. Conlucrarea dintre administrația centrală și cea locală este esențială pentru ca niciun copil să nu fie lăsat în urmă. Primarii sunt cei care trebuie să-i identifice pe cei care au nevoie de aceste resurse și să se asigure că în comunitate există acces la internet la o viteză decentă, în așa fel încât niciun copil să nu fie lăsat în urmă.

De asemenea, dacă punem fiecărui copil în brațe un laptop cu acces la internet și spunem că am rezolvat problema, ne înșelăm amarnic. Resursele vor trebui îndreptate și spre formarea digitală atât a acestora, cât și a dascălilor. Platforme dezvoltate pentru școală, cu acces unic spre grupul-clasă, cataloage digitale și, cel mai important, acces la resurse digitale: manuale, culegeri de probleme, bibliotecă virtuală.

Nu știm ce ne va rezerva această toamnă. Nu știm dacă va mai veni sau nu un al doilea val de îmbolnăviri. Însă știm că, în absența unui vaccin, trebuie să fim pregătiți pentru orice. Campania electorală nu este o scutire nici pentru promisiuni deșarte, nici pentru lupte politice ale căror victime să fie copiii. Dacă dorim cu adevărat un viitor pentru această țară, trebuie asigurăm accesul la școlarizare fiecărui elev.

D.V