Mugur Cozmanciuc: Lecțiile pandemiei (10), Sănătatea la țară / Vestitorii

Accesul limitat al locuitorilor de la sate la servicii medicale este o rană veche a serviciilor publice din România. Lipsa de interes a doctorilor pentru cabinetele de medicină de familie din mediul rural se adaugă unei lipse a educației sanitare și a unei culturi a prevenirii bolilor.

Fenomenul dezinteresului pentru sănătate în mediul rural este un simptom al unei stări generale de fapt: dezinteresul politicienilor pentru mediul rural. Este de înțeles, după anii de urbanizare forțată din comunism, a urmat depopularea cauzată de migrația forței de muncă spre țările din Vestul Europei. Pur și simplu, la țară au rămas prea puțini votanți ca să prezinte interes.

Și atunci, cine îi mai ajută pe părinții și pe bunicii noștri atunci când se îmbolnăvesc. Cine să îi consulte, cine să le recomande tratament, de unde să își cumpere pastile? Bătrânețea vine cu neputință, iar veniturile unei familii tipice care locuiește în mediul rural sunt sub media națională. Câte drumuri la doctor își poate permite un bătrân care trăiește dintr-o pensie de CAP?

Soluții pentru această problemă au început să apară de câțiva ani, însă implementarea s-a realizat la scară mică. Vorbim de telemedicină, în care unele consultații pot fi acordate prin apeluri video între pacient și doctor. Însă cum poți face telemedicină atunci când ai comune în care accesul la internet este cvasi-inexistent iar o familie cu greu își poate permite un telefon fără capabilități de apel video?

Astfel de proiecte vor trebui implementate la scară județeană, cu o colaborare activă între Consiliul Județean, primării, medicii de familie și policlinici. Finanțare există, se pot obține bani europeni pentru proiecte de digitalizare și modernizare a infrastructurii de comunicații. Trebuie doar să existe voință și să fie lăsate la o parte micile ambiții politice.

Doar împreună putem demonstra că se poate și la Neamț!

Mugur Cozmanciuc

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns