Mircea Cărtărescu, autorul editorialului „Baroane!”, din nou finalist la Nobel! Recitește genialul text de presă!

Enrique Redel, fondatorul editurii spaniole Impedimenta, care a publicat recent romanul „El cuerpo” al lui Mircea Cărtărescu, a anunţat că, între finaliştii la premiul Nobel pentru Literatură pe 2020, se află şi scriitorul român.

„Academia Suedeză a redus la cinci principalii candidaţi pentru Nobelul de anul acesta. Mircea Cărtărescu este inclus, ca şi alte dăţi, în această listă selectă. Dar anul acesta probabil candidatura lui va avea mai multă putere, acum că tocmai a apărut în librăriile spaniole noua traducere a «El cuerpo» şi că în Franţa «Solenoid» a devenit un fenomen. Nu ne place să încurajăm pariurile, dar credem că, cel puţin, să facă parte din această selecţie este un premiu suficient”, a scris Redel pe Facebook.

Cinci finaliști, aleși din 200 de candidați

Potrivit unui articol publicat săptămâna aceasta în El Pais, Academia Suedeză a avut o listă iniţială de 200 de candidaţi dintre care, în luna mai, au fost selectaţi cinci pentru premiul care va fi acordat în a doua joi din luna octombrie.

Din total, mai puţin de zece au fost scriitori europeni, potrivit unor surse din for – românul Mircea Cartarescu, ungurul László Krasznahorkai, franţuzoaica Nina Bouraoui, finlandeza Sofi Oksanen, norvegianul Jon Fosse şi rusoaica Liudmila Ulitskaya.

Între aspiranţi se numără kenyanul Ngugi wa Thiong’o, guatemaleza Maryse Condé şi israelianul David Grossman.
Editorii şi scriitorii consultaţi de ziarul spaniol insistă că Mircea Cărtărescu şi László Krasznahorkai sunt candidaţi foarte puternici la această ediţie a Nobelului.

Cei 18 membri ai Academiei care decid acordarea distincţiei studiază acum operele candidaţilor finalişti.

Premiat de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România dar și de instituții prestigioase de cultură internaționale, scriitorul este „branduit” în România și pentru unul din cele mai bune editoriale publicate în presa postdecembristă, „Baroane!”, în care a schițat un portret foarte tușat premierului de atunci, Adrian Năstase.

Mai jos, acel text de presă: 

BAROANE! de Mircea Cartarescu

Tot cu bunicuta de mana, Baroane? Tot cu fratiorul mai mare, scolit la Moscova, intri in ring? Inca nu esti in stare sa-ti sufli nasul de unul singur? Cand ai sa fii presedinte, tot tunsul din Piata Unirii o sa-ti sopteasca la ureche ce-ai de facut?

Baroane, baron rosu de Colentina! Umbla vorba ca nu esti barbat, chiar daca ai mii si mii de oua. Acum se vede ca e asa: nu esti barbat, Baroane! Esti iepurasul care striga cel mai tare „Prindeti iepurasul!”, ti-e frica pana si de umbra ta.

Se zice ca esti social-democrat, Baroane. Si ca toti din jurul tau sunt social-democrati. Ca vreti dreptate pentru toti si protectie sociala.

Cum dreptate, cand sunteti putred de bogati? Si cand toti ceilalti sunt putred de saraci? Asta-i dreptate, Baroane? Ce social-democrat sta calare pe saci de bani? Ce social-democrat are fabrici si ferme si conturi in banci elvetiene? Ce social-democrati mai impart o tara-n felii ca pe-un tort si cumpara deodata jumatate din Delta Dunarii? Prietenii tai din Internationala socialista? Socialismul

cu caviar si Veuve Cliquot? Barbusse, care scria despre bietii muncitori din vila lui de pe Coasta de Azur? Gorki, care scria despre bietii muncitori pe ruble de aur? Din astia-mi sunteti, Baroane? Toti invartitii acestei tari, toata pegra fostilor activisti, toti mafiotii pe fata ai industriilor si-ai terenurilor si-ai televiziunilor, si-ai ziarelor, si-ai fotbalului, si-ai sindicatelor s-au

trezit peste noapte social-democrati, oameni de stanga multimiliardari? Pai il pretuiesc mai mult pe ciobanul analfabet care-arunca bani in multime. El macar e de la mama lui. Doar cu protectia sociala recunosc ca aveti dreptate: trebuie sa ne protejeze cineva de voi pana nu ne sugruma caracatita voastra de tot, Baroane.

Nu ti se pare-o rusine sa traiesti in palate si sa te voteze pensionarii? Caci sunt singurii care te voteaza, si nu pe tine, pe bunicuta! Ai pus-o pe afis ca ei sa saliveze ca buldogul lui Pavlov. Taranii cei mai saraci si pensionarii cei mai saraci va voteaza pe voi, ghiftuitii. Am vazut ca mergi prin sate si dai mana cu truditorii. Ca-i alini cu vocea ta de tarcovnic. Ca le asculti plangerile.

Ce scarba trebuie sa-ti fie de ei cu adevarat, de cei ce nu miros a Paco Rabanne… Caci mai sunt si din astia, Baroane. Ei il voteaza pe cel proaspat tuns si el te voteaza pe tine. El, conu Zaharia si coana Joitica. Partidul, care va sa zica…

Aud ca ne-ai condus spre Europa, Baroane. Ca o sa ne punem si noi steluta in cercul de pe steagul albastru datorita intelepciunii si marinimiei tale. Dar parca acum cativa ani nu erai chiar asa de european. Parca-ti dadeai si tu binecuvantarea barjelor de petrol ce mergeau catre fratii nostri sarbi. Parca-ti putea si tie Occidentul.

Cand te-ai facut atat de european? Nu cumva dupa ce Milica, asa cum a fost el, a-nceput totul? Nu cumva atunci, pana-ati luat iar puterea, s-a lucrat cel mai mult pentru NATO si Europa? Nu cumva scuturati acum pomii saditi de altii si-asteptati merele de aur sa va curga in buzunar? De-asta asteptati integrarea, Baroane: ca miliardele de euroi sa va curga in buzunare! Baron rosu de Colentina, o

vorba-nteleapta zice asa: poti prosti pe toata lumea un timp si pe cativa tot timpul. Dar nu poti prosti pe toata lumea tot timpul. Nici macar tu nu poti, nici macar cu nasul tau sters si acum, cand esti baiat mare, de aceeasi bunicuta care te-a crescut, Baroane.

Zburam deunazi peste Romania, vedeam printre nori pamantul ei pestrit si binecuvantat. M-am uitat dupa tine si nu te-am vazut, Baroane. Ma asteptam sa spargi norii cu fruntea ta de titan al gandirii. Asteptam sa zaresc de departe, incalecand Carpatii, scaldandu-si talpile-n Olt si in Crisuri, faptura ta de Gulliver inconjurat de pitici.

Te-nchipuiam, falos in vestele tale de lucru, luminand norodul adunat ca furnicile sa ceara lapte si corn de la tine. Dar uriasa statuie de clisa si vis nu se zarea nicaieri. Si nimeni, pe unde-am calatorit, nu auzise de tine. Nici de jumatea ta de Delta. Nici de jumatea ta de pinacoteca. Nici de sfertul tau de cultura. Oricat de mare te crezi, sistemul solar te ignora, Baroane.

D.V.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns