Satul Mastacăn (comuna Borlești) a marcat pe 30 noiembrie 2025 împlinirea a 550 de ani de la atestarea documentară, printr-o manifestare găzduită în biserica satului – loc simbolic al începuturilor educației și al continuității comunității românești.

Evenimentul a reunit localnici, profesori, preoți, oameni de cultură și reprezentanți ai administrației locale, care au vorbit despre identitatea Mastacănului, despre mândria de a te fi născut și crescut aici și despre datoria fiecărei generații de a păstra memoria locului.

În cadrul ceremoniei, Primăria Borlești a acordat diplome de excelență oamenilor care, prin activitatea lor, au făcut cunoscut numele Mastacănului: preoți, dascăli, gospodari, oameni de litere, persoane implicate în viața comunității și în promovarea ei. Două grupuri de copii au susținut momente artistice în fața altarului, aducând emoție și o lumină simbolică acestei zile aniversare.

Primarul comunei Borlești, George Mutu, a subliniat importanța comunității și a valorilor transmise peste generații:
„Am ținut să ne întoarcem cu recunoștință spre oamenii care au făcut posibilă dăinuirea și înflorirea acestei comunități.”
El a adăugat:
„Valorile precum credința, cultura, solidaritatea și munca au fost păstrate și transmise peste generații datorită preoților, dascălilor, gospodarilor și reprezentanților administrației locale.”

Atmosfera evenimentului a fost una de reculegere, dar și de bucurie – o celebrare a continuității, găzduită firesc în Biserica „Sfântul Nicolae”, spațiu unde școala românească a început cândva „în pridvor”, prin alfabetul și rugăciunile învățate de copii.

Context istoric – Mastacăn, un sat cu rădăcini adânci, înainte și după 1475

Locuirea în zona Mastacănului este mult mai veche decât prima mențiune documentară.

Pe teritoriul satului a fost identificat un cimitir din secolul IV e.n., atribuit atât populațiilor migratoare ale epocii, cât și comunităților geto-dace.
Tot în apropierea Mastacănului, pe dealurile Osoiului, Blancului și Gruiului, au fost descoperite vestigii ale culturii Cucuteni B: fragmente ceramice, bucăți de chirpic, topoare de piatră, așchii de cremene. Așezări cucuteniene au fost cercetate și în punctele Runcul din Deal și Marginea, spre nordul satului, unele continuând până în epoca bronzului.

Prima mențiune scrisă despre Mastacăn apare în 1475, într-un act privind vânzarea unei părți de fâneață numită Poiana Lungă de către Magdalina, fata lui Ilie Vătavu. Documentul este confirmat de Ștefan cel Mare, care ridicase locuitorii la rang de răzeși pentru vitejia lor și îi împroprietărise cu păduri și terenuri.

Satul apare apoi în numeroase documente domnești:
– în 1571, Bogdan Voievod IV întărește o danie asupra unei părți din Mastacăn;
– satul apare menționat într-un act al pîrcălabului de Bacău, semn că zona aparținea administrativ ținutului Bacău;
– în 1627, localitatea este asociată Mănăstirii Bisericani prin dania lui Radu Mihnea;
– în 1639, parte din sat trece în stăpânirea Puiului, prin dania domnitorului Vasile Lupu.

Între 1674 și 1766, Mastacănul este menționat frecvent în pricini de proprietate, semn al unei comunități active și stabile. În Condica liuzilor din 1803, satul apare ca așezare răzășească, cu locuitori ocupați în agricultură și plutărit.

Patrimoniu național – Casa din Mastacăn expusă la Muzeul Satului din București

Valoarea culturală a satului este confirmată și de prezența unei gospodării tradiționale din Mastacăn în expoziția permanentă a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.
Construită în prima jumătate a secolului XIX, gospodăria – adusă în muzeu în 1957 – cuprinde casa veche, loznița, tocila și cotețul, reflectând modul de viață, meșteșugurile și arhitectura tradițională a zonei Tazlăului.

Comemorarea celor 550 de ani a readus în centrul comunității istoria Mastacănului și oamenii care o duc mai departe, într-un gest de continuitate, identitate și recunoștință față de înaintași.