„Luptătorul” Arsene şi expoziţia „Un pictor pe front” / plumbul zilei

Din mesajele postate de Ionel Arsene (cunoscutul preşedinte al CJ Neamţ) pe facebook în ultimul timp – dacă tot au „ucis” subordonaţii săi conceptul de comunicat de presă – am ales să prezentăm şi să discutăm, aşa ca la o cafea de dimineaţă (felicitări titularului!) pe ultimul. Cu rezonanţă culturală certă (un vernisaj de expoziţie), pentru că penultimul, cu tentă investiţională (Radioterapie-Oncologie) seamănă, mai mult, a pretext de şedinţă foto.

Propaganda a spus ceva gen „prinde contur”, referindu-se la postarea în care Arsene anunţa că s-a uitat pe nişte schiţe şi că a vorbit cu arhitecţii. Schiţe, desene, planşe. Da, ok, prinde contur DESENUL. Mai aşteptăm să apară şi zonele haşurate (în secţiune), culorile să fie din ce în ce mai frumoase (au chinezii ăştia nişte markere fosforescente, mamă-mamă…) şi nu rămâne decât speranţa ca într-un viitor, cine ştie în ce mandat şi al cui, să prindă contur şi investiţia nu doar desenul.

Până la urmă, că tot vrem să ajungem şi la vernisajul expoziţiei de portrete ale lui Aurel Băeşu, dacă investiţia de la Spital nu e acum decât în faza de proiect, dorinţă, speranţă etc, totuşi penultima postare are nişte veleităţi. Da, tot artistice. Până la urmă şi planşele arhitecţilor sunt nişte desene şi chiar dacă se înscriu în regulile geometriei (plus alte vreo 15 ştiinţe colaterale) şi acestea, ca şi picturile sau schiţele lui Băeşu pot să placă sau nu ochiului. Diferenţa e că o lucrare a lui Băeşu a fost gata când a semnat-o şi a înrămat-o, pe când opera arhitectului rămâne goală de conţinut dacă nu e transpusă de constructori în realizarea practică.

Şi mai e o componentă culturală la şedinţa foto Arsene-arhitecţi. Fotografiile realizate de Cypanu (şi el, vajnic comentator anti-PSD, altădată) chiar sunt faine. Încă o dovadă că arta adevărată nu are legătură cu politica.

Gata, trecem la expoziţia “Un pictor de front. Aurel Băeșu (1896-1928). Portrete”. Vernisaj după tipic, cu apropiaţi ai lumii artelor, cu discursuri inteligente şi/sau spumoase ca şampania de după, lucrări care încântă ochiul, gândul şi sufletul. Cu tablouri în spatele lui cu scene de luptă sau portrete de ostaşi, teoretic Arsene ar fi trebuit să se simtă în elementul lui la acest eveniment şi cu decorul de pe pereţi. Nu că am subestima participanţii la vernisaj (mai ales că am remarcat încă o dată că lui Cornel Agăleanu îi stă mult mai bine în sacoul de iubitor de artă decât în cel de politician), dar vrem să accentuăm partea cu războiul, cu lupta.

Nu abandonaţi textul, nu, nu aţi greşit siteul, deci nu urmează nici o odă. Şi nici execuţie. Ci un remember şi câteva observaţii. În vreo câteva şedinţe de CJ, când fie era provocat cu ceva întrebări de oponenţi liberali, fie dorea să ocolească un subiect, Arsene folosea un şablon verbal. Un fel de jocker verbal, de genul: „Eu sunt un jucător şi dacă vreţi să jucăm, jucăm”. Adică, „jucăm” meciuri. Ba, de câteva ori, în loc de „jucător” a spus „luptător”, esenţa în acel tip de dialog fiind aceeaşi: nu mă dau în lături de la luptă, fraţilor!

Şi nimeni nu poate contesta că, măcar în sensul brut al cuvântului, Arsene nu ar fi luptător. Curaj, uneori nebunesc, a avut. S-a luat la trântă (în gură, de fapt, în varianta contemporană) cu adversari care la vremea respectivă păreau intangibili. Şi chiar dacă nu a câştigat mereu, măcar nu a pierdut. Şi, în unele cazuri, chiar a ieşit mai călit din respectivele bătălii, chiar şi în câteva situaţii care păreau imposibile.

Dar Arsene nu a lămurit încă dacă este – în sens politico-administrativ, evident – un smardoi de stradă sau un spadasin. Dacă dă cu bâta sau are fineţea arcaşului. Dacă e specialist în ghioagă sau are clasa lunetistului. Spadasinul, arcaşul, lunetistul au – în afara armelor specifice – şi „muniţia” ştiinţei. Calcul, geometrie, anticipaţie, strategie. Adică se pot califica oricând să nu fie simpli conducători de oşti ci strategi. Un mare conducător de oşti împărţea generalii în cu vipuşcă şi cu creier.

A, nimeni nu poate contesta că şi Arsene nu ar şti unele tactici. De exemplu să-ţi zâmbească amabil în faţă ştiind, văzând, acceptând tacit că un scutier (în traducere liberă, un fel de slugă a cavalerului) al său tocmai te înjunghie pe la spate. Poate sună mai dur decât în realitate dar suntem convinşi că Arsene înţelege esenţa (dacă citeşte acest text, sau dacă i-l relatează altcineva în afară de Andruşcă). Da, apropo de tactici şi strategii, Arsene cunoaşte şi aplică şi „dezbină şi condu”…

Am putea ajunge şi la războiul mai nou (sau episodul de câteva luni încoace) pe care Arsene, nu direct ci prin intermediul unor lachei, îl tot întreţine cu presa. O presă nemţeană care nu e perfectă, culmea, nu e nici atât de aprigă precum în alte judeţe, dar şeful de la CJ se simte bine în postura – sau cel puţin aşa pare – de a stârni, provoca, irita. E un război pe care, aparent, pe termen scurt nu are cum să-l piardă. El are pixul şi ştampila cu care bugetul de publicitate al instituţiei publice a depăşit epoca unor finanţări finuţ dirijate pentru ode spre grobianismul de care presa a scris deja (o publicaţie trompetă haleşte cam tot din zona de controlată de administraţia PSD). Nu asta e problema. Presa e un domeniu în continuă mişcare, găseşte metode să se adapteze la modul de viaţă. Dispare azi o publicaţie? Mâine apar 3. Sau 5. Cu lupi tineri mai fermi. Crapă o firmă de presă locală? No prob, apar mâine 5, că doar nu au secătuit bugetul acestei ţări câteva sereleuri din teritoriu precum firmele decapitalizate şi falimentate intenţionat de politicieni (de la toate partidele)…

Este foarte posibil ca Arsene să fi citit, într-o formă sau alta, „Arta Războiului” a lui Sun Tzu. Şi nu doar variantele update legate de succes în politică,  business sau în cucerirea femeilor (da, au apărut şi acestea) ci şi una din variantele clasice, în care nu se ştie încă ce însemna, exact, cuvântul „car”. Urmărind cariera politică a actualului preşedinte CJ Neamţ, poţi regăsi în gesturile lui (asumate sau nu, vezi cazul Dulamă, cazul Panaite etc), reflexii din învăţăturile filosofului general de oşti. Luăm absolut la întâmplare:

„Întreaga artă a războiului este bazata pe înşelătorie”.

Cei care au citit cartea ştiu că nu e vorba de înşelătorie în sensul clasic ci în gestionarea informaţiei transmisă adversarului. În manipulare adică.

Revenim la războiul inutil declarat presei nemţene (nu direct ci prin sfidarea şi aroganţa tipică unui tătuc contemporan). Mă refer la presa locală cu o urmă de discernământ şi credibilitate, nu la cea tip trompetă de partid sau de personaj sau la cea care are normă pe săptămână de ode pentru neamuri. Ei bine, acea parte serioasă a presei (să o numim aşa) nu o fi formată doar din sfinţişori sau virgine dar – ca să amintim de principiile lui Sun Tzu – nu l-a căsăpit când îi era foarte uşor ei, presei şi foarte greu lui Arsene. Nu intru în detalii, acesta nu e un articol pentru postaci de partid ci pentru cititori. Când lui Arsene nu i-a mai fost greu, nu a aşteptat nimeni nici recunoştinţă, nici medalii, nici arginţi. Poate un minim respect. Un minim respect instituţional. Sau poate măcar atitudinea aceea corectă (dacă am înţeles-o eu bine) dintr-un moment văzut de mine ca istoric. Nu, nu vă aşteptaţi să divulg momente de discuţie privată, mă refeream la nişte declaraţii de presă date, în picioare, la 2 metri de uşa sălii de şedinţe. Ei bine, nu l-a ţinut mult şi apoi a devenit la cum este azi perceput de presă: îţi oferă un zâmbet în timp ce subordonaţii lui îţi pregătesc şi scaun electric, şi ştreang, şi glonţ.

Da, el pe moment poate are gustul unui fel ciudat de victorie, a masculului alfa din haită care mârâie. Îl satisface acest tip primitiv de relaţionare? El ştie. Ţopăie ca un colonel de Miliţie avansat la excepţional că nu trimit subordonaţii un rânduleţ de comunicat că au găsit împreună suucesul superficial al comunicării pe facebook? Tot el ştie. ce ştiu eu este că acest comportament care frizează limitele infantilismului nici nu-i face pe jurnalişti să se sinucidă, nici nu ucide presa liberă. Dimpotrivă. Şi nu dezvolt mai mult, am scris asta într-un text de acum vreo doi ani pe care fie nu l-a citit, fie nu l-a înţeles. Cum, probabil, nici acesta nu-i va ajunge pe masă pentru că, din diverse motive, locotenenţii de imagine îi printează doar odele sau articolele critice cu adnotarea „Uite, şeful, ce scrie duşmanul de casă, fir-ar al dracu…”.

Închei amintind că totuşi, cartea lui Sun Tzu nu trebuie luată ad-literam prin anumite citate din ea ci înţeleasă în esenţă. Generalul filosof îndemna la evitarea bătăliilor inutile, a războaielor prea lungi sau a celor pe mai multe fronturi. Un remember la momentele de decădere militară ale lui Alexandru Macedon, Napoleon sau Hitler (care aveau maşinării infernale de război la butoanele lor) arată că generalul chinez a avut multă dreptate, chiar şi peste secole.

Tot Sun Tzu spunea că „Nu încerca să zdrobeşti o armată dacă poţi să o capturezi sau măcar să ţi-o faci aliată”. Arsene arată, în relaţia lui cu presa-presă din Neamţ că ori nu a citit acest fragment, ori că nu l-a înţeles. De aceea, pentru el – aşa dă senzaţia – ghioaga (fie şi prin interpuşi) e preferată în faţa spadei, arcului sau lunetei de la armă.

Pentru Arsene urmează un proces. Ba două. Ba poate mai multe. Deschid această idee convins că el ştie că de la Vestea nu-i doreşte nimeni un rău existenţial (sănătate, viaţă, libertate). Şi mai ştiu că şi crede în ideea de aură, de energie divină (exprimată într-un fel sau altul). Care uneori porneşte de la ce răsădim fiecare dintre noi, în jurul nostru. Sau, tot plastic vorbind, de la felul în care construim un gard. Care poarte fi cu sârmă ghimpată sau cu poartă către vecini.

Aparent, Arsene nu are nevoie de presa din Neamţ. Doar aparent. Cert este că – certamente – nici presa-presă nici nu are nevoie de Arsene şi nici nu va crăpa la ordin politic, oricâte i-ar susura unii lachei în ureche. Problema de fond rămâne, aşadar, nu dacă se împacă Arsene cu presa ci dacă se împacă cu sine însuşi…

Daniel Vinca

Nota Bene:

Mai jos, înţelege mai bine unele referiri din articol dar şi pentru a înţelege cât de jos a ajuns comunicarea celei mai importante instituţii din administraţia judeţeană, cele două „eseuri de facebook” publicate de preşedintele CJ pe contul lui. Cu tot cu câteva fotografii marca Cypanu:

„A fost o plăcere pentru mine să particip astăzi la vernisajul expoziției “Un pictor de front. Aurel Băeșu (1896-1928). Portrete” ce reunește peste 100 de lucrări de pictură și grafică. Opera de front a artistului Aurel Băeșu cuprinde compoziții ample în ulei care surprind scene de luptă, momente din viața militarilor participanți la Marele Război, dar mai ales lucrări de grafică, consacrate ființei umane, pe care cu drag vă invit să le vizionați în cadrul Muzeului de Artă Piatra-Neamț până pe data de 19 septembrie.

În același context a fost lansat și catalogul expoziției, care conține patru studii introductive, cele peste 100 de lucrări expuse, dar și lucrări care nu au intrat în expunerea finală, din patrimoniul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, dar care vin în completarea cercetării operei de front aparținând lui Aurel Băeșu.

Țin să felicit Complexul Muzeal Județean Neamț pentru această inițiativă cât și colaboratorilor săi, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național Cotroceni, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Complexul Muzeal Județean „Iulian Antonescu” Bacău, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni și importanți colecționari particulari.” (1.08.2018)

„Am stabilit astăzi împreună cu arhitecții care lucrează la proiectul Centrul de Excelență Radioterapie-Oncologie ultimele detalii privind configurarea clădirii, un proiect major, care va ridica standardele serviciilor prestate de Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț.

Îmi doresc ca centrul de la Neamț să ofere bolnavilor cele mai bune condiții de tratament dar să fie totodată un mediu prietenos și propice unei însănătoșiri grabnice și suntem extrem de atenți la fiecare detaliu care ar putea contribui la acest lucru.

Sunt conștient de cât de sensibile sunt cazurile afectate de această boală iar ideea acestui centru a apărut tocmai din dorinta de a sustine necondiţionat pacientii cu afectiuni oncologice din județul nostru și din regiune prin servicii medicale de specialitate, profesionalism și devotament.” (31 iulie 2018)

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns