Au existat dintotdeauna, există şi astăzi. Li s-a spus “lingăi”, “linguşitori”, “pupincurişti”, “lingători de clanţe”…
Se bagă în seamă pe sub scamele reale sau imaginare de pe haina şefilor sau a celor de pe urma cărora speră să câştige ceva. Se dau pricepuţi la toate. Au un talent aparte ca atunci când îşi prezintă priceperea, să înşire câte în lună şi în stele, să ia faţa şefului sau clientului cu situaţii frumos colorate, împănate cu cifre care nu pot fi verificate etc. Adică sunt şi papagali, farseuri etc…
Solomon spunea: “Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşi”. Napoleon mai sesiza un risc: “Cine ştie să linguşească, ştie şi să calomnieze”.  Marquis de Vauvenargues spunea şi el că “De obicei, linguşitorul nu-i amăgeşte decât pe proşti” iar Vasile Alecsandri era la fel de tranşant: “Întotdeauna şerpii ca şi linguşitorii sau alte animale târâtoare mi-au produs o impresie de profund dezgust”.

D.VINCA