Libertatea: Viața și sufletul adolescentei Denisa Harbuz din Piatra Neamț, mutată la Berlin

Care sunt frământările pe care adolescenții le trăiesc atunci când viața îi mută, alături de părinții lor, în străinătate? Cum se rup ei de colegi, de prieteni, de tot ce a fost viața lor până la momentul T0? Cum se adaptează într-o țară nouă, într-0 altă cultură, la o altă mentalitate? Reușesc să se integreze, să-și facă prieteni? Ce e în sufletul lor când sunt priviți ca străini, ca cetățeni de mâna a 2-a? – acestea sunt doar câteva întrebări la care răspunde un articol din Libertatea, scris de o adolescentă plecată din Piatra Neamț în Germania.

Articolul se numește << Viața unei adolescente din Piatra Neamț, mutată la Berlin. „Plecarea m-a făcut să mă pierd și-apoi să mă regăsesc, dar mereu în două lumi”>> și este relatarea autobiografică a Denisei Harbuz.

<<Denisa Harbuz a plecat din România la 14 ani și a început o viață nouă, alături de mama ei, în Germania. După cinci ani, își povestește traseul sinuos, presărat cu bucuriile libertății oferite de un oraș ca Berlin, dar și cu dorul de rădăcinile românești>> – este introducerea din Libertatea.

<<La sfârșitul lui august a trebuit să renunț la toate astea când am plecat spre Germania cu o duzină de cutii pline cu toate lucrurile mele și un poster enorm cu mesaje de „la revedere” pe care prietena mea Ștefi a scris mare, în culori, Auf Wiedersehen. Am plecat cu un gol în inimă, supărată pe toată lumea și simțindu-mă nedreptățită de mama că nu mi-a permis să mă răzgândesc>>, își amintește Denisa.

<<Oppenheim este un oraș de 7.024 de locuitori, majoritatea oameni înstăriți și de vârstă mijlocie. Pentru majoritatea, inclusiv pentru ai mei, e un loc idilic, liniștit, cu căsuțe dichisite. Pentru mine a fost doar plictisitor. Am considerat mereu că Piatra Neamțul meu este un oraș mic și nu am crezut posibil să existe un oraș și mai mic. În Oppenheim nu se auzea niciun sunet, nu exista niciun bloc în fața căruia să se joace copiii. Orașul avea un singur liceu, un centru modest cu două supermarketuri, o librărie și câteva terase, pe scurt, nimic interesant de făcut>>, relatează tânăra care, la scurt timp, avea să se trezească într-o clasă cu refugiați sirieni și afgani.

<<Elevii germani știau unde aveam ore și ne evitau pe cât posibil, iar la cantină aveam program separat, ca să nu ne intersectăm. În pauze trebuia să ieșim afară, iar acolo am simțit mereu privirile apăsate ale copiilor nemți. Poate erau doar curioși, dar eu simțeam că mă plimb cu un X mare pe spate, ca o țintă pentru disprețul lor. Singurul scop la școală a fost să învățăm limba, iar pentru asta am avut activități ca de grădiniță: coloram, făceam puzzle-uri și rebusuri în germană. Majoritatea celor din clasă erau mai mari decât mine, unii ar fi trebuit să fie chiar a XI-a sau a XII-a. Se vedea că nu își doreau să fie acolo, erau revoltați și refuzau să învețe sau să contribuie la ore. Deși le-am împărtășit nemulțumirea, m-a enervat comportamentul lor. Mi s-a părut că din cauza lor nu avansăm la ore și că nu au făcut decât să contribuie mai mult la imaginea deja negativă pe care o aveau ceilalți despre noi. (…)

De cele mai multe ori, mama mă găsea pe canapea, uitându-mă în gol. Era îngrijorată, dar nici nu știa cum să mă motiveze. „De ce nu faci nimic? De ce nu pui mâna pe o carte de germană, să mai înveți și tu. Crezi că o să poți sta așa bosumflată la nesfârșit?”. Reproșurile ei s-au repetat des, iar discuțiile nu au dus nicăieri. Eu nu am renunțat la ideea de întoarcere acasă, ea nu a renunțat la integrarea mea. În schimb, amândouă am renunțat, după un timp, să mai discutăm despre asta>>, relatează adolescenta.

La scurt timp, mama și bărbatul de care aceasta își refăcuse viața hotărăsc să se mute, cu tot cu fată și pentru a o ajuta să se integreze, la Berlin. Un Berlin mai dinamic dar, de asemenea, rupt în două…

Aventura și frământările Denisei Harbuz continuă și întreaga poveste o puteți citi AICI.
Ilustrațiile din Libertatea (din care am preluat-o pe cea de pe coperta acestui articol) sunt realizate de o altă tânără din Neamț, Octavia Bortișcă.

Denisa Harbuz are 19 ani, este din Piatra Neamț și locuiește în Berlin. Acum este studentă la University of Amsterdam.
Octavia Bortișcă are 18 ani, este din Grințies, județul Neamț, și este studentă la Facultatea de Litere din București.

D.V.

 

 

Comentarii Facebook

One thought on “Libertatea: Viața și sufletul adolescentei Denisa Harbuz din Piatra Neamț, mutată la Berlin

  1. Dupa 14 ani de cind sintem europeni cu acte, noi de fapt sintem tot refugiati in Europa. Bravos natiune!

Lasă un răspuns