Libertate, ce idee dulce! / Dacă e luni, e Cătălin Chiţei…

cop chiteiAm o cunoștință care nu are telefon mobil. Pur și simplu nu îl găsești decît acasă sau pe drum. Vîrsta nu este un impediment deoarece omul nostru nu are încă nici măcar 50 de ani. A folosit o perioadă un aparat, după care a renunțat. De ce? Pentru că își dorește să aibă mai multă libertate. Să nu sune din minut în minut, să nu vină apeluri care să îi schimbe planurile cel puțin de cîteva ori pe zi. Să nu aibă stresul și robotizarea pe care le acumulăm cu toții din nevoia narcotică de a verifica mobilul cel puțin o dată la 15 minute. În cazul omului nostru, pînă acum am obținut profilul unui conservator sau unui hipster de vîrstă mijlocie. Libertate, ce idee dulce!

Acum mai adaugăm un element. Omul nostru lucrează în Romsilva, funcție de low management, chiar dacă la baza piramidei, adică lucrează și la birou, dar și în teren. De semnătura lui depind multe tăieri care se întîmplă prin pădurile județului. Schimbă informația aceasta profilul lui? Tentația este de a spune că da. Domnule, omul se ascunde, nu vrea să se știe prea multe din lucrurile pe care le face! Parcă acum are mai multă logică informația de la începutul textului. Nimic mai fals.

Telefonul mobil este asimilat în vremurile în care trăim cu omul/persoana. Fiecare dintre noi ne-am atașat cel puțin un CNP nou. Unii au mai multe. Marile dosare pe care le vedem la televizor au fost construite în marea lor majoritate în jurul interceptărilor. Perfect, asta înseamnă că sistemul este funcțional, dacă se dorește. Un telefon mobil, mai ales un smartphone, îți desenează cu o precizie inginerească stilul de viață și profilul psihologic. Telefoanele actuale au incorporate sisteme de locație prin satelit și capacități audio-video importante. În plus, este conectat permanent la Internet. Teoretic, un aparat care pe care plătești cu minim 1500 de lei este tot ceea ce trebuie unui sistem informatic de a ști în orice moment unde ești, ce faci și ce plănuiești. Să nu uităm că în România funcționează deja șase servicii secrete cu bugete importante pe creștere în fiecare an.

Întrebările grele abia acum urmează. Premierul tehnocrat Cioloș aruncă în piață o informație. Cartele pre-pay din România au fost folosite în pregătirea unor atentate, iar Guvernul pregătește un pachet legislativ care să elimine aceste lacune. Să ne reamintim că SRI a primit prin OUG mai acum cîteva săptămîni dreptul de a fi organ de urmărire penală, în anumite cazuri. Încet, încet Legile Big Brother despre care discutăm de ani de zile și pe care le-am desființat permanent devin prioritate tehnocrată. Am consultat programul de guvernare și nu am găsit vreo referință la capitolul securitate. Există alte domenii larg descrise în program despre care s-a uitat total. (programul poate fi consultat aici)

Cît de mult sîntem dispuși să cedăm din certa libertate a noastră pentru teoretica protecție a statului. Căci, da! Despre el este vorba. Același stat care de mai bine de un sfert de secol ne modernizează cu frâna de mînă trasă și cu un fum des prin care s-au scurs fonduri importante către conturi din paradisuri fiscale. Același stat care timp de 50 de ani a avut unul dintre cele mai de temut organe de opresiune din lume prin intermediul s-a dorit apariția omului nou. Nu uitați că lustrația în România este cel puțin o glumă seacă.

Libertate, ce idee dulce! La Colectiv au murit 64 de tineri. Educați, frumoși, liberi. A reușit statul să îi protejeze? Nu. A reușit statul măcar să îi salveze? Nu. Vă este frică de bombele jihadiste comandate de pe cartele pre-pay? Dar de vizita într-un spital fără a avea bani în buzunar, nu? Dar de a vă trimite copiii la o grădiniță/școală unde să fie trîntiți de toți pereții, nu? Dar să mîncați la un restaurant de unde inspectorul DSV a ridicat ieri un plic și a împins gîndacii cu piciorul, nu? Dar să vă luați bocanci în gură și amenzi de la jandarmii/polițiștii care teoretic ar trebui să vă apere, nu? Dar de drumurile noi care se fisurează după cîteva zile de folosire, nu? Dar să mergeți într-un local de unde militarii ISU au ridicat o sponsorizare mai alaltăieri, nu? Toate lucrurile de mai sus au un numitor comun. Statul este administratorul lor. Și atunci cum să ne lăsăm și numai puțin din libertate pentru o teoretică protecție care mai tot timpul lipsește? De cele mai multe ori avem noi nevoie să ne protejăm de stat și de conducătorii lui.

Cătălin Chiței

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns