LIBER pe Podoleni-Negritești! Povestea din spatele uneia din cele mai dificile intervenții, în nămeți de 5 metri!

De ieri de la ora 15 se poate circula pe sectorul de drum Podoleni-Negritești (DJ 157J). Intervenția (re)începută ieri dimineață pe la ora 7, când viscolul nu se oprise dar se mai înmuiase a fost una dintre cele mai dificile pentru firma care operează deszăpezirea pe acel drum. Drumarii de la Trust CCDP au avut de spart blocuri de zăpadă de 2-3 metri pe porțiuni foarte mari iar în câteva zone zăpada era chiar și de 5 metri. „Nămeții ajungeau pe unele porțiuni la o înălțime dublă față de mașina de deszăpezire. Eu eram în spatele utilajului, într-o autoutilitară și, la curbe, dacă rămâneam mai mult în spate, nu mai vedeam utilajul care înainta și croia cărare printre acești munți de zăpadă”, spune Daniel Niță, directorul de la Trust CCDP.

Firma respectivă face parte din asocierea de firme care, cu DRUPO în frunte, au câștigat licitația pentru deszăpezirea drumurilor județene. Trust CCDP a primit drumurile din categoria respectivă din zona fostului Colegiu 3, deci și „bucuria de la Podoleni-Negritești”.

La Podoleni-Negritești, drumarii lui Niță au încercat să deszăpezească și cu o zi înainte. Și cu altă zi înainte. Inutil însă, în condițiile în care nu doar că ningea dar vântul aducea fix în drum zăpadă viscolită de pe sue și mii de hectare de pe câmpurile care mărginesc drumul.

Ieri dimineață a început însă bătălia finală. Un echipaj de pe unul din cele 7 utilaje aflate în trasee a pus, din nou, plugul nu în brazdă ci în nămeți. Se întâmpla la 7 dimineața iar peste 6 ore intra, precum un tanc victorios, în satul Negritești, spre bucuria sutelor de suflete care trăiesc în acest sat. Și utilajul și-a continuat drumul, tot prin câmp, tot prin zăpezi de câțiva metri spre unul din satele din comuna Mărgineni, unde duce în continuare acel DJ.

„Pe cele 7 utilaje sunt 14 oameni, câte doi pe utilaj. Alți 7 deservesc autoutilitarele și celelalte mașini arondate utilajelor, aprovizionării etc. Total 21 de oameni care, de vreo 3 zile nu au ajuns acasă. Oameni adevărați care au muncit în perioada asta, în aceste condiții total defavorabile, fiecare cât 10. Și da, mi se pare nedrept când văd acuzații generalizate cu drumari care fură motorina sau cum fel de fel de pseudo-specialiști spun ei cum au văzut că a trecut un utilaj cu lama ridicată și stârnește o adevărată paranoia. Păi dacă utilajul meu pleacă de la bază, traversează drumul național pe care nu avem treabă că trebuie să ajungă la Negritești, la Siliștea, la Hociungi etc unde au fost probleme la fel de mari, normal că pe drumul național merge cu lama ridicată. Și vede unul dintr-un autoturism faza asta, face o poză cu telefonul și explică el cum utilajul merge în gol și astfel se fură bani. E nedrept, nu neapărat pentru mine sau firmă, ci mai ales pentru omul ăla care nu și-a văzut familia de 3 zile ca să deszăpezească un drum sau altul la capătul căruia sute de alți oameni așteaptă deblocarea”, spune Niță.

Tot în categoria comentariilor făcute de dragul de a fi făcute intră și cele cu privire la durata intervențiilor. Dincolo de faptul că în toată lumea civilizată sunt normative prin care se stabilește că nu se intervine pe perioada viscolului, și drumurile din Neamț au anumite clasificări de urgență. De exemplu, drumul județean care duce la Sanatoriul Bisericani ar fi de categoria 1, trebuie deszăpezit în 8 ore de la încetarea viscolului. Cel de la Negritești este de categoria 4, adică trebuie deszăpezit în 48 de ore de la încetarea viscolului. Aceste clasificări au fost făcute pentru că nicăieri – nici în Canada, nici în Rusia măcar, de unde lumea tot pune imagini cu utilaje grele care intervin – nu există atâtea mașini cu care să intervii instant peste tot.

Iar în ciuda unor legende urbane – poate unele or fi adevărate dar nu trebuie generalizat – deszăpezirea nu e întotdeauna mega-afacerea de care se vorbește. Contractul Consiliului Județean Neamț cu firmele de deszăpezire nu e unul super-avantajos pentru ultimele. Ninge, nu ninge, trebuie să ai mașinile și oamenii gata oricând de intervenție. Dar „starea de alarmă” nu e plătită. Și totuși firmele cheltuiesc bani cu salariații, cu întreținerea mașinilor, cu utilitățile de la garaje…

În urmă cu câțiva ani, autorul acestor rânduri se afla pe un drum, într-un sat, unde un gospodar făcea semne disperate unui utilaj de deszăpezire să oprească. Mecanicul a oprit iar bătrânul de pe uliță – era un nene de vreo 70 de ani – a insistat ca acela să îi intre în casă, sa bea un ceai și să sorbă o gură de ciorbă. „Lasă, taică, că nu te împușcă nimeni pentru 5 minute. Ești și tu om și trebuie să ajungi sănătos la copiii tăi. Destul vă înjură ăia care nu au dat o lopată de zăpadă nici din fața ușii lor”, spunea moșul care părea să fi văzut destule la viața lui.

Da, este evident, oamenii aflați în sate izolate, la capătul lumii, între nămeți de câțiva metri, au tot dreptul ca autoritățile să nu uite de ei, să trimită cât mai prompt soluții și utilaje care să înlăture problemele. Dar câți din atoateștiutorii care postează pozici pe facebook sau comentează la greu au mers în viața lor, măcar 10 minute, în cabina unui utilaj care a încercat, 3 zile la rând, să spargă nămeții de pe un drum precum cel dinspre Negritești sau au oprit un utilaj măcar să-l întrebe pe șofer de sănătate? Întrebarea de mai sus poate fi una retorică…

Priviti la al doilea mal din dreapta…

 

Daniel VINCA

 

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns