La ceremonia de 1 Decembrie de la Roman, momentul cel mai solemn al unei parade – trecerea în revistă a gărzii de onoare și salutul Drapelului de Luptă – a fost transformat într-un exercițiu de imagine politică în tandem.

Analiza de mai jos folosește printscreen-uri realizate din filmarea difuzată de Roman TV. În montajul video disponibil public nu se aude adresarea completă de raport către oficialitate (lipsește vocativul adresat unei persoane anume) și nu se vede clar nici cine salută trupele – semn că inclusiv la nivel de montaj momentul pare neclar, nu doar la nivel de protocol.

În loc să existe un singur civil care primește onorul, așa cum prevăd regulamentele militare, în fața trupelor au defilat doi oficiali civili: primarul municipiului Roman și președintele Consiliului Județean Neamț, însoțiți de comandantul militar al dispozitivului.

Ce spun regulamentele militare, pe românește

– onorul se dă unei singure persoane, cea mai înaltă oficialitate prezentă (prefect, președinte CJ, primar, în această ordine, dacă vorbim de Ziua Națională)
– drapelul se salută individual, pentru că simbolizează statul și armata, nu „coaliția” de la putere dintr-un județ

Cu alte cuvinte: garda de onoare raportează și își ia reperele vizuale de la un singur lider, nu de la un „cârd” de demnitari care se plimbă în fața ei.

Ce vedem în imaginile de la Roman

Imaginea 1 – cei trei pornesc în linie: comandantul militar în stânga, primarul cu eșarfa tricoloră în centru, președintele CJ în dreapta. Din fața militarilor, semnalul este complet amestecat: asupra cui își fixează privirea? Cine este „șeful”? În mod normal, soldații își aliniază privirea și salutul spre un singur civil, plasat clar în față, iar comandantul merge cu un pas în spate.

Imaginea 2 – formația păstrează aceeași geometrie „în trei”. Niciunul dintre civili nu e evident în poziție de prim-rang; par mai degrabă doi politicieni care își împart cadrul TV, nu doi reprezentanți ai statului într-un ceremonial militar. Regulamentul însă nu vorbește despre „egalități de imagine”, ci despre unicitate a comenzii și a onorului.

Imaginea 3 – momentul cheie: salutul Drapelului. Atât primarul, cât și președintele CJ se opresc și salută simultan. Nu se înclină în acelaşi unghi, încă un detaliu că e o reţetă improvizată.
Simbolic, este ca și cum ar împărți drapelul „ca pe coliva la praznic”: fiecare puțin, „să nu se supere nimeni”. Doar că Drapelul de Luptă nu este un platou de protocol, ci simbolul suprem al unității militare. Relația este una de unu la unu: un lider, un drapel, un salut.

De ce e o improvizație de protocol

– regulamentul prevede raport și onor către cea mai înaltă oficialitate (la singular), nu către „doi civili importanți”
– ordinea de precădere spune limpede: dacă prefectul e absent, președintele CJ, ca ales uninominal pe județ, este mai sus în rang decât primarul municipiului
– dacă, printr-o înțelegere locală, s-a decis că „gazda” e primarul, atunci el ar fi trebuit să fie singur la trecerea în revistă; președintele CJ stătea la tribună

Ce s-a văzut la Roman seamănă mai degrabă cu un compromis de culise: primarul să arate că e „stăpân la el în oraș”, președintele CJ să arate că e „șeful județului”, iar comandantul militar este prins la mijloc și acceptă soluția „doi în față” ca să nu supere pe nimeni. Poate nu i s-a părut nimic anormal (ceea ce ridică mari semne de întrebare cu privire la pregătirea lui teoretică pe capitolul Protocol militar) sau poate că a relizat că va comite o premieră dar a preferat să nu-i deranjeze cu o motivaţie pertinentă pe cei doi şefi politici…

Putem face şi o comparaţie cu vizitele de stat la nivel de preşedinte. Nu veţi vedea 3 oameni în faţa trupelor. Şi salută drapelul unul singur, de obicei musafirul…

Problema de fond: se diluează simbolul, nu doar protocolul

Când doi civili trec în revistă trupele umăr la umăr, militarii nu mai știu pe cine urmează cu privirea.
Când doi civili salută Drapelul de Luptă simultan, se diluează raportul de respect și de responsabilitate: cine își asumă, de fapt, comanda morală, cine reprezintă statul în acel moment? Sau o fi ca în seria de filme BD, una mie, două ţie…

Protocolul nu e moft birocratic. El traduce, vizual, ideea că:

– există un singur responsabil în fața trupelor
– există o singură linie de comandă
– există un raport clar între puterea civilă și armata care prezintă onorul

La Roman, această linie s-a transformat într-un dublu fir… de imagine. Iar rezultatul se vede în poze: nu mai e limpede cine conduce și cine însoțește, cine reprezintă statul și cine doar „s-a lipit” la cadru.

Totul pentru like!…

Ce s-a întâmplat la ceremonia de 1 Decembrie de la Roman nu este un dezastru militar, dar este un rateu de protocol. Metaforic, că tot e vorba de Armată, e o bolmojeală care aminteşte de CV-ul lui Moşteanu. Sau de cât de subţire e linia dincolo de care se află o situaţie frivolă care poate fi caracterizată drept „un (m)oştean în fruntea ţării”, că nici Ciucă (un general cu cv-ul gonflat, autopretins erou al unei lupte din Afganistan petrecuită cu mult înainte ca el să ajungă acolo) nu a fost mai breaz…
Un moment gândit să fie despre respectul față de drapel și față de armată s-a transformat, printr-o simplă improvizație, într-un exercițiu local de „hai să fim toți în față”.

Iar când simbolurile cele mai serioase ale statului ajung să fie „negociate” pentru echilibrarea orgoliilor sau ca să aibă fotografii ambilor ce poza şi postacii din ambele tabere motive de încordat like-urile, problema nu mai e la regulamente, ci la cei care se înghesuie să primească onorul, dar ezită să-și asume, singuri, și responsabilitatea.

Iar pe (i)logica de azi a acţiunii de la Roman, în curând ar trebui să apară trecerea în revistă a trupelor şi salutarea drapelului în formula „cârd extins”. Adică să participe la aceste momente şi vicepreşedinţii CJ (eventual, dna vicepreşedintă în pantaloni scurţi, cum era printr-o comună la un moment oficial), şi ceva consilieri judeţeni şi locali, şi responsabili de imagine de pe la partid dar şi sponsori de campanie (că au plătit oamenii, nu?) dar şi ceva mimoze care pot contribui la îndeplinirea cotei de 30% reprezentativitate (măcar în poze).

Daniel VINCA
N.R. – Articol realizat la sesizarea mai multor cadre militare (active sau în retragere) care au semnalat anomalia şi ne-au trimis teancuri de legi şi regulamente militare.

Integral VIDEO postat de Roman TV, AICI!