JOCURI SI ŞOCURI POLITICE – MAREA  BUIMĂCEALĂ / Dacă e marţi, e Alexandru Drăgan

            vestitorii draganDe parcă am fi singuri în galaxie şi nu am avea de unde să ne inspirăm când creăm legi, politicienii noştri din parlament au organizat aceste alegeri locale în aşa fel ca să nu înţeleagă nimeni, nimic.
Ba într-un tur de scrutin, ba în două, ba mai trage o dată.
Legea, o culegere de jocuri politice prin care se inventează coada la cireaşa din iunie, va avea ca efect destabilizarea Administratiiei Publice Locale. Au creat portiţe politice în lege şi acum se aşteaptă cu tolba de promisiuni la portiţă. Un balansoar între joc şi şoc politic.
Un exemplu ar fi alegerea primarului dintr-un singur tur. Experiența din 2008 la alegerile parlamentare , când au fost aleşi candidaţi cu câteva sute de voturi şi cei cu peste zece mii au rămas acasă; experienţa din 2012 la locale tot dintr-un singur tur s-a uitat!
Un Alzheimer politic veritabil!
Aspecte curioase; iată jocuri:
În comune se înfiinţează partide printr-o simplă listă electorală depusă la circumscripţie şi parafată de filiala judeţeană. Fără organizaţie, fără membri, fără activitate politică, făra notorietate, participă alături de formaţiunile politice parlamentare, de pe poziţii egale…
Alt exemplu: un candidat la functia de primar se declară independent, atât de independent încât alte partide nu au candidat la primar şi susțin candidatul independent. Păi, atunci să-i lase mai bine pe independenţi să aibă listă de independenţi la consilieri  (sic)!
Nu mai vorbim de calitatea candidaţilor la unele partide, mai ales în comune. Singura condiţie pusă este cea de vârstă minimă…în rest se chinuie să citească o convocare şi nu înţelege nimic din conţinutul ordinei de zi. Nici nu e de mirare.
Ştiţi că la actualele alegeri locale participă 26 de candidaţi cu vârste între 90 şi 100 de ani?
Campania electorală actuală s-a mai simplificat şi este foarte bine. Nu se mai spânzură candidaţii de stâlpi pe banere privind trecătorii de sus şi cu mare aroganţă; nu se mai mânjesc clădirile şi gardurile cu tone de afişe, unele cât casa.
Acum sunt pliante micuţe, dar cu promisiuni mari. O înşiruire de idei, de proiecte, unele descriu chiar raiul pe pământ, dar câte mai spun şi despre surse de finanţare, de termene de dare în folosinţă a investiţiilor?
În unele localităţi domneste teroarea, frica. Primarul în funcţie sau funcţionari ai primariei care candidează ameninţă: Vei ajunge iar la mine! Tot în primărie ai să mă găseşti! Cum îţi permiţi să nu mă votezi? Ce cauţi tu la adunările altora? Eu voi fi primar, eu am să fac legea aici ca şi până acum.
Vezi oameni buimăciţi de teroare care îţi spun în şoaptă :  ori nu mai vin la vot, fie că am să pun ştamplia pe fiecare să se sature de vot şi să nu mă mai acuze că nu i-am votat.
Şi ne mai mirăm de numărul mare de voturi nule… şocuri.
Cei mai mulţi nu înţeleg raportul politico-administrativ dintre instituţia primarului si cea a  consiliului local şi a consiliului judeţean.
Dacă avem primar, treaba lui! Să se spele pe cap! Dacă nu e bun-îl schimbăm. Da, dar la 4 ani! Patru ani pierduţi…
Şi uite aşa apar după alegeri la 26 de ani de democraţie consilieri-papagali politici, vopsiţi în câte 8 culori politice într-un consiliu local de 11-17 consilieri.
Închipuiţi-vă ce probleme are primarul recent ales pentru prima oară…Dacă este cumva şi independent şi cu 8 feluri de consilieri, îşi ia câmpii…
Cine să mai voteze programe europene, cine să le mai implementeze, cine să mai administreze comuna?
Şi atunci , la fel de buiumăciţi ca şi cei care i-au ales, independenţii aşteaptă limpezirea politică din toamnă, pentru că după parlamentare să se inregimenteze politic, după cum este condus Consiliul judeţean , Guvernul sau Parlamentul. Dacă nu, aşteaptă o sfântă ordonanţă de transhumanţă politică până la celelalte alegeri.
Ce speranţă să mai aibă românii din străinătate de a se mai întoarce într-o astfel de ţară? Ei au experienţa democraţiei şi a alegerilor în ţara unde trăiesc şi speră că şi acasă să găsescă acelaşi spirit şi confort. Mai au vreo şansă? Oare nu vor reacţiona ca atare la toamnă la parlamentare?
Şi asta-i politichia românească: jocuri şi şocuri.
Numai ca jocurile le fac politicienii, iar şocurile le suferă toţi românii.
Şi atunci de ce să analizăm cu atâta surprindere rezultatele votării? De ce să ne mirăm că sondajele de opinie şi matematica electorală nu se mai potrivesc cu rezultatele scrutinului?
Nici politicienii locali nu au şcoli politice şi nici electoratul raţiuni electorale.
Când oare se va face stop joc, stop şoc?

Alexandru Drăgan

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns