Iulian Bulai îi bate obrazul lui Iohannis: „Nu m-a lăsat colonelul cu bicicleta în curte la Cotroceni. Comunism! România e cu 25 de ani în urmă…”


Deputatul Iulian Bulai a mai trăit vineri o dezamăgire: ca membru al delegaţiei USR care a mers la negocieri cu preşedintele Iohannis a mers cu bicicleta dar paznicii militari nu l-au lăsat cu vehiculul în curtea Palatului. Şi în timp ce Bulai era luat la întrebări că de ce a venit cu bicicleta şi i s-a spus că el intră dar vehicolul său nu, pe lângă el treceau bolizi…

Îs amărât de toată scena și tot jocul ăsta de-a protocolul într-o cazarmă militară comunistă. Amenințată grav de venirea mea pe bicicletă. Și de prezența vehiculului periculos în curtea președintelui.
Domn’ președinte, știu că e greu să schimbi un sistem, să reformezi o țară. Dar dacă nu începi prin a face puțin curat în curte, nu știu dacă se poate mai mult în afara ei.
Credeam că la Parlament a încremenit comunismul. Fals.
La Cotroceni, România e cu 25 de ani în urmă. Am fost acolo azi. Asta am simțit.
Nu regret că v-am votat, dle Iohannis. Dar în 5 ani cel puțin paznicii îi puteați reforma la Cotroceni”, spune, dezamăgit, deputatul USR.

Mai jos, integral, postarea lui care arată că mental instituţiile statului sunt anchilozate. În timp ce la seminarii (organizate cu bani mulţi, cu lectori plătiţi, cu decontări de cazare, diurne, cu materiale tipărite sau de altă natură costisitoare şi ele) se vorbeste de principii de conformitate europeană, de mobilitate urbană, de transport ecologic etc, salariaţii statului român ştiu una şi bună, că bolidul e VIP, că „bicla” e pentru amărăşteni:

„Am cumpărat-o în septembrie 2014. Berlin. Second hand. 150 €. Când eram un student silitor la relații internaționale, dar departe de a o duce bine financiar.

În noiembrie 2014, am mers cu ea în mijlocul nopții să stau la coadă la vot pentru Klaus Iohannis. Turul doi.

Când am plecat de acolo, am luat-o acasă. Pierdeam 75 de euro dacă o vindeam. Strângător. Ca tot românul. Tren. Soția însărcinată și bicla în cupeu. Până acasă la Brașov. Apoi spre Neamț.

Azi am mers cu ea să-l vadă pe Iohannis. Mă ajutase enorm acum 5 ani. Un taxi din Schöneberg până la Poarta Brandenburg nu e tocmai ieftin.

Ajung la intrarea Leu la Cotroceni. Mă întâmpină un jandarm SPP: îi zic că am venit să mă consult cu președintele. Colegii USR erau pe drum. Îmi zice sec că trebuia să vin cu mașina. Că nu pot intra.

Am rămas perplex. Îi zic că nu decide el cu ce trebuia să vin eu la consultări la Cotroceni. Mormăie ceva. Vine o mașină bengoasă din curte: e profund stânjenit și îmi cere să mă dau la o parte. E ireal ce se întâmpla. În mintea lui, demnitar al statului este egal cu bolid de lux.

Aștept să intru după ce vorbește cu un anumit colonel căruia îi explică anomalia de la poartă. Unul din delegație e cu bicicleta. Îmi zice că s-a rezolvat. Răsuflu ușurat. Iau bicla de coarne și dau să calc în curte. Mă pune imediat la punct și îmi zice că nu am voie cu bicla înăuntru. Așa a zis colonelul. Mă simt ca un câine care vrea să între într-o moschee. E sacrilegiu.

Las bicicleta lângă poartă. Bag capul în pământ de rușinea și obtuzitatea spațiului. Zâmbesc forțat.

Până la intrare, mă salută mai mulți jandarmi cu mâna la frunte și îmi zic cu convingere: „Să trăiți!”.

Pe mine mă lasă rece. Îs amărât de toată scena și tot jocul ăsta de-a protocolul într-o cazarmă militară comunistă. Amenințată grav de venirea mea pe bicicletă. Și de prezența vehiculului periculos în curtea președintelui.

Domn’ președinte, știu că e greu să schimbi un sistem, să reformezi o țară. Dar dacă nu începi prin a face puțin curat în curte, nu știu dacă se poate mai mult în afara ei.

Credeam că la Parlament a încremenit comunismul. Fals.
La Cotroceni, România e cu 25 de ani în urmă. Am fost acolo azi. Asta am simțit.

Nu regret că v-am votat, dle Iohannis. Dar în 5 ani cel puțin paznicii îi puteați reforma la Cotroceni.”

D.V.

Lasă un răspuns