Ion Asaftei: Lumea de pe whatsapp

Vechile anecdote/ snoave/ bancuri de pe vremuri au început să fie înlocuite tot mai mult de postări tot mai atractive pe whatsapp șpe alte asemenea rețele de socializare  pe care umblă acum, cu intenții diverse, elevi, studenți, profesori, oficianți, corporatiști, oameni politici, oameni simpli, de ce să nu o spunem direct, noi toți, la o adică.

Și este și firesc să se întâmple astfel, deoarece, dincolo de funcția specifică de deconectare rapidă pe care o au acele specii venind din vremuri greu de încadrat, ele au avut mereu o cantitate de mesaj subliminal, de multe ori vizânds ocialul-politicul-economicul sau toate deodată și ajutându-ne să trecem mai ușor mai departe.

E destul să amintesc celor care au prins niște timpuri defuncte, poate și copiilorl or, că toată seria de episoade cu nemuritorul personaj Bulă au contribuit efectiv la trecerea mai „ușoară”, dacă acceptăm grade de comparație aici, peste tot ce trebuia îndurat.

Mai către zilele noastre, vizualul, auditivul, scrisul și-au unit forțele, rezultatele fiind pe măsură, lucru pe care îl pot confirma și cei care se află la primul lor smart, ca și acei care au déjà experiențe multe de împărtășit. Unele postări vesele, altele nu chiar, având valențe ce țin de un râsu-plânsu, după cum știm că este și viața cea de toate zilele. Cu niște zile în urmă, un asemenea mesaj era prilejuit de o imagine celebră, create de Magritte, marele artist suprarealist belgian. Este vorba de acea distincție necesară dintre obiect și imaginea acestuia, care poate genera confuzii agravante. De aici, inventivitatea relaționată cu realitățile periculoase a generat o nouă imagine postată pe rețelele cele mai accesate. Pe pânza unui tablou clasic (cu tot cu rama de altădată, serioasă și durabilă…) se lăfăie imaginea unui laptop de ultimă generație, nicidecum o tablet dintre acelea cu care sunt „testați” ca promisiunes olemnăelevii de azi de către guvernanți de ieri, de azi, de mâine…

Școala de la noi mai înseamnă și problem le ce țin de o populație nu demult majoritară, acum oamenii din zona rurală au coborât sub pragul psihologic ca număr, fiind însă periculos de aproape de jumătatea paharului. Cu ei, fii de țărani, țărănușii aceiaf rumușei și isteți, cu case cum va fi vrut Dumnezeu și chivernisirea comunei, cu câteva animale ce trebuie purtate taman când se chinuie profa sau învățătoarea cu lecțiile online, care copii mai au frați mici, parcele de pământ nelucrate, mai au frați/rude ce s-au (în) depărtat de școală și pot râde precum Paraschiv de Niculae Moromete… Și tot așa.

Iar unii, chiar dacă au rețea de electricitate, nu au cablu de internet. Iar wireless, de unde? Poate să îl trimită guvernanții, indifferent de ce partid e la putere, expres, folosind telegraful lui MoșTeacă.

Ion Asaftei

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns