O eventuală enciclopedie a minciunilor gogonate electorale din Neamț, din epoca postdecembristă, ar avea nevoie, cu siguranță, de mai multe volume. De la „apă gratis pentru pietreni” (manipulare grosolană de la alegerile din 2000, care a adus un loc de consilier independent în CL Piatra Neamț) s-a ajuns ca în 2024 unii candidați să promită (iar!) tarabe gratuite pentru producători, în piață.

Între cele două momente stau, ca între două coperți, zeci și sute de minciuni similare, neacoperite nu doar ca suport tehnic-administrativ dar nici cu consistență juridică. Ba, asta cu tarabe moka e clar pe lângă legea administrativă, frizând chiar penalul, după cum spun unii specialiști.

Să explicăm de ce o astfel de propunere e o bazaconie mare cât o tarla cu hasmațuchi.

1.Firma care administrează piețele din Piatra Neamț, Urban SA, nu doar că e o societate care se supune regulilor de piață dar e și în insolvență. Situație în care a ajuns pentru că de ani și ani a fost căpușată de politicieni și de aghiotanții lor. Locurile din CA și din AGA, plătite cât o leafă bună (pentru o ședință pe lună) au contribuit și ele la decapitalizarea firmei (ca la toate societățile CJ și CA unde aceste posturi sunt de fapt un fel de ciubuc/șpagă pentru oameni de partid) iar prima măsură pe care ar trebui să o ia politicienii, prin lege, ar fi tocmai reducerea indemnizației CA la 0 (cum s-a întâmplat, finalmente, la AGA) sau la o sumă simbolică. Oricum singura decizie importantă pe care o votează acești membri este schimbarea directorului (la ordinul șefilor de partid), în rest merg la ședințe ca să mănânce alune și să voteze ORICE propun directorii.
Dar revenind la partea strict economică, Urban trebui să producă bani, de la chiriași, pentru diverse cheltuieli: salarii (de la director la măturător), utilități (apă, curent electric, gaz), întreținere/reparații, materiale consumabile (de la hârtie de scris la detergenți și saci pentru gunoi), alte servicii (de ex. de pază), alte cheltuieli. Dacă dai gratis, de unde mai scoți bani? Sau ar fi în interesul piețarilor ca piața să tragă obloanele?

2.Doar la producători! Fals!
Retorica cu hai să sprijim adevărații noștri producători e una populistă. În primul rând, sunt adevărați producători care nu-și permit extragerea a 2-3 oameni din fluxul de producție pentru a sta în piață. Așa că preferă să vândă marfa intermediarilor. Că de asta există, din antichitate, comercianții. Un astfel de comerciant poate vinde marfa de la mai mulți producători, detaliu care, într-un fel, e în interesul clientului (prospețime, calitate, preț mic).
dar cum deosebești adevărații producători de intermediari. pentru că, în general, și unii și alții, sunt posesori de certificate de producător. Eliberate – ghici ce? – de primarii de comune, că acolo sunt suprafețe de teren agricol.
Cum deosebește un casier sau alt funcționar de la Urban un certificat corect de unul eliberat pe ochi frumoși? Că într-un certificat din ăpsta, primarul certifică faptul că X are în proprietate/chirie/administrare un număr de hectare pe care cultivă ceapă sau gogonele sau… de toate…
Angajatul firmei Urban nu este polițist sau procuror să poată face anchetă, să meargă la Primăria de comună, să verifice, să pândească cu drona ce cultivă omul pe proprietatea lui. Teoretic, nici primarul din acea comună nu prea poate face asta.
Dar cum controlezi dacă, la rândul lui, un producător mega-adevărat care da, are pe tarabă jumătate produse proprii nu are și jumătate cumpărate de la engros cu izvor arăbesc? Te duci tu angajat de la Urban sau de la Primărie și faci inventarul, zi de zi, al stocului de marfă din tarabele oamenilor? Ai bază legală pentru asta?

3.Să zicem că dai gratuit doar pentru „băbuța care vinde urzici să țină nepoata la liceu”. Ca să luăm alt clișeu, fix ca ăla cu mașina adusă din Germania, 70.000 km, că a fost folosită de o pensionară doar să meargă la biserică. Cum deosebești băbuța aia singură, amărâtă de cea care va fi folosită de adevărate rețele comerciale tocmai pentru a nu plăti chirie? Nu cred că se îndoiește cineva de creativitatea unor astfel de grupări…

Și argumentele ar putea continuă gârlă.
Dar mai punctăm doar unul care se numește Curtea de Conturi. Care face tam-tam pe orice bun din patrimoniul unui UAT care – direct sau prin intermediarul Urban – ar fi dat cuiva spre exploatare pe zero lei sau pe facilități fără acoperire în lege. Cine a citit în viața lui măcar 3 rapoarte (PV) de control de la instituția respectivă știe despre ce e vorba. Cine nu a citit așa ceva sau spune conștient orice minciună, cu orice preț, pentru a mai obține 3 voturi nu va fi de acord cu mine.
„Recuperarea prejudiciului” e sintagmă des-folosită în rapoartele mai sus menționate. Că s-a realizat sau că urmează.
Mi-i și închipui pe astfel de candidați care ajunși primari cer apoi firmei Urban să dea în judecată pe „băbuța cu urzici” ca să recupereze prejudiciul general de gratuitatea la tarabă. Și apoi, stând astfel de demnitari la o terasă cu executorii judecătorești și așteptând ca nepoata (care făcea liceul), care între timp a moștenit-o pe bunica decedată, să termine și facultatea (lucrând part-time), să se angajeze cu normă întreagă ca să dea înapoi banii de pe taraba gratuită de acum câțiva ani…

Ca să rezumăm, minciuna electorală frizează din plin și cinismul și paranoia.
Și astfel de politruci mincinoși calcă prin piață doar din 4 în 4 ani, ca să rezolteze nu gogonele ci voturi.
Dacă ar merge zilnic, ar ajunge să se târguiască (așa cum fac la negocieri între partide) și pentru un amărât de mănunchi de pătrunjel. Că doar piețarul e pentru ei un bișnițar (reflex comunist). Dar nu vor negocia niciodată, ba lasă și ciubuc consistent, când merg în vacanțe, la restaurant, când își iau un parfum de fițe.

De asta, pentru ei, între GOGONELE și GOGONATE nu e mare diferență.

Daniel Vinca

N.B. – Poezeaua electorală e sincron cretină și grețoasă când e recitată de unul care a fost vreo doi ani un fel de super-șef al Poliției, deci putea cere măcar anchete care să-i prindă și să-i pedeapsească pe samsari, dacă acești ar fi așa de penali precum zic astfel de recitatori.