Numai în România și numai într-un județ în care funcțiile se dau pe carnet de partid sau pe pile se poate întâmpla așa ceva: astăzi a avut loc deschiderea unei expoziții la Muzeul de Istorie Piatra Neamț (din cadrul Complexului Muzeal Neamț, instituție subordonată Consiliului Județean Neamț) în care au fost prezentate, în premieră, 600 piese denari romani de argint la care nu a fost invitat chiar cercetătorul amator pasionat de scoaterea la lumină a unor astfel de comori, inginerul Marius Irimia.

Manifestarea a fost una mai complexa (sărbătorirea a 40 de ani ai Complexului Muzeal, omagierea unui specialist în arheologie și numismatică, lansarea unei cărți etc), dar, din program rezulta că episodul cel mai interesant este prezentarea, ÎN PREMIERĂ, a colecției impresionante bazată pe mai multe descoperiri a „amatorului” Irimia. Altfel spus, la atâta vorbire, scris și teorie, partea practică era asigurată de munca și pasiunea unui amator care chiar era menționat și în anunțul trimis presei: <<În încheierea evenimentului va avea loc deschiderea expoziției temporare – Tezaure monetare romane. Arheologie, detecție, pasiune. Expoziția prezintă descoperirile monetare realizate de către inginerul silvic Marius Irimia, cu ajutorul detectorului de metale, în perioada 2013-2017. Sunt valorificate la nivel expozițional, pentru prima dată, tezaurele de denari romani imperiali descoperite la Tazlău, Dragomirești, Ruginoasa, Hârtop, Gârcina (jud. Neamț) respectiv Măgirești (jud. Bacău), tezaure însumând peste 600 de denari romani de argint>>.

Ei bine, deși pare incredibil, Irmia nu a fost invitat la deschiderea expoziției care se baza exclusiv pe scormonirea de către el a județului. A aflat de pe net de expoziție, a mers și el la fața locului și a trăit sentimentul straniu care alții să vorbească despre descoperirile sale unice în ultimii ani chiar la nivel național și el să nu fie invitat nici măcar să se prezinte și să spună Bună Ziua.

Experiența unică de a te simți ca un străin sau ca un privitor oarecare la premiera expunerii comorii descoperite de tine a fost povestită, pe net, în această seară chiar de Marius Irimia: <<Buna prieteni! Am fost la vernisaj, chiar daca nu am fost invitat,… unii dintre ei au cam inlemnit cand m-au vazut. Singurii oameni care mă asteptau erau 2 doamne de la presa, care au ramas si ele mute cand le-am spus ca am venit neinvitat. Pana si politistul de la Patrimoniu a ramas surprins cand a auzit ca nu am fost invitat. El credea ca eu am organizat evenimentul.. Per total a fost bine….. nu am fost invitat nici macar sa ma prezint. Cel mai mult m-a bucurat faptul ca am putut admira tezaurele predate de mine, moment in care m-au navalit multe amintiri frumoase. Pentru cei care nu ma cunosc personal, eu sunt un om foarte modest, mereu nemultumit de mine, dar cand am vazut o intreaga sala doar cu descoperirile mele, mi-am dat seama ca in 5 ani am realizat totusi CEVA. Chiar as putea sa afirm ca sunt MANDRU DE MINE. Eu un sentiment minunat sa fii inconjurat de vitrine in care sunt expuse doar tezaure descoperite de tine. Chiar daca nu ma baga nimeni in seama, chiar daca eram o umbra printre ei (doar nume academice), eu eram singura persoana de acolo care putea sa vada dincolo de imagine. Toti de acolo urmareau doar finalul „filmului”, pe cand eu eram priviligiatul si norocosul care a urmarit tot „filmul”. Eu puteam sa vad bucuria, emotia, trairea, povestea din „spatele” vitrinei. Eram singurul care putea sa vada „sufletul” vitrinei. Frumoase sentimente m-au navalit si astazi, la multa vreme de cand am facut descoperirile>>.

Pentru cei care nu știu, colaborarea lui Irimia cu Complexul Muzeal a fost una plină de peripeții și până acum. Când a descoperit prima captură de denari, a predat-o acestei instituții. Legea spune că urmeză o expertiză și o plată procentuală către cel care predă descoperirea. Pentru Marius a urmat umilința unor termene fără sfârșit și o evaluare făcută mult sub ce ofereau alte muzee din țară. La următoarea captură, Marius alege să predea monezile găsite unui Muzeu din București (recunoscut și pentru evaluări rapide și corecte și pentru plată rezonabilă și în termen) și… urmează o percheziție, la 6 dimineața, ca la traficanți, după o plângere făcută de conducerea de atunci a Complexului Muzeal. Motivul plângerii ar fi vizat faptul că Irimia nu ar fi făcut depunerea la termen ba era bănuit și că nu ar fi predat toate monedele găsite. Percheziția și ancheta nu dovedesc nici urmă de faptă penală sau, de fapt, probează doar invidia unor titrați față de amatorul care făcea descoperiri uimitoare.

Irimia face noi capturi de monede și, în ciuda experienței anterioare, le predă totuși Complexului Muzeal Neamț cu speranța unor relații corecte dar și cu dorința ca totuși obiectele să rămână în Neamț și, vreodată, să le vadă și expuse.

Ei bine, timpul a trecut (câțiva ani), tazaurul descoperit de Irimia a fost scos în premieră la lumină dar… au uitat să-l invite și pe el. Actualul director (Dorin Nicola) nu este cel care îl șicana pe vremuri pe Irimia dar, între timp la instituția respectivă a mai apărut în plus o funcție de conducere: director adjunct de marketing. Ocupată de Cristian Soroceanu, soțul actualei prefecte de Neamț, la vremea concursului aflată în funcția de secretar al județului.

Deși mulți încă se întreabă de ce e nevoie de director de marketing la un Complex Muzeal (nicio instituție de cultură din județ nu mai are această funcție și nici alte instituții similare din țară…) clar e că dacă tot există un personaj plătit cu multe mii de lei vechi pe lună ca să facă marketing, chiar el trebuia să se ocupe de buna organizare, de invitarea celor care ar fi meritat o astfel de minimă recunoștință. Și cine oare ar fi fost mai îndreptățit să fie invitatul numărul 1 la deschiderea expoziției decât „amatorul” care a scos la lumină ceea ce specialiștii nu au reușit să facă?

Evident că o astfel de gafă majoră, un astfel de incident care arată lipsa unor minime calități de organizare s-ar lăsa – în orice societate normală – cu sancțiuni ca la carte. La Neamț nu se va întîmpla însă, cu siguranță, nimic. Pentru că oricât ar vrea unii să nu se vadă, este vorba de soțul prefectei PSD de Neamț și nimic nu este mai important decât serviciile pe care Daniela Soroceanu le poate face unor personaje politice. Deci „șeful cu marketingul” de la Complexul Muzeal Neamț poate face orice, sau poate să nu facă nimic, acțiunile unde are el responsabilități (conform fișei postului) pot fi marcate de amatorism, incompetență și indolență conform principiului „ciocul mic că noi suntem la putere”.

Eventual, o anchetă dirijată cu siglă de partid ar putea stabili că directorul de marketing nu are nicio vină, muncește foarte mult așa că – de ce nu? – la asemenea funcție de șef ar fi nevoie și de câteva asistente manager care să țină aplicat agenda.

Vom reveni.

Daniel VINCA