FOTO Hoinar / “Vedeam Ceahlăul la apus” din Telegondola de lângă Pietricica…

Când Coşbuc scria versurile despre Uriaşul “cu fruntea-n soare” nu visa că vor veni vremuri în care străjerul “de pază ţării noastre pus” va putea fi văzut, de la zeci de kilometri depărtare, dintr-un „gândac portocaliu” agăţat pe o sârmă legată de un stâlp din vârful Dealului Cozla, din Piatra Neamţ (deal aflat aproape de Muntele Pietricica).
Dar dacă în 2015, evadarea din zgomotul urban poate fi făcută şi cu “gândacul portocaliu agăţat de cablu” – v-aţi prins că e vorba de telegondolă – de ce nu?
Hoinăreala am făcut-o în două zile (vă veţi da seama, cu siguranţă, din pozele de mai jos), una cu umezeală şi ceaţă (adică vremea în pas cu vremurile pe care le trăim) şi următoarea un pic mai prietenoasă.
Deşi telegondola a fost realizată în perioade de guvernare de dreapta, dacă vrei să faci fotografii din telegondolă trebuie să te orientezi pe stânga (cu faţa spre direcţia de mers, pentru că pe stânga sunt uşile cu un binecuvântat gemuleţ rabatabil, numai bun să scoţi obiectivul la aer).
Aşa că, pe stânga telegondolei dar pozând practic spre nord-vest (cu doua exceptii de shoter spre centru), obiectivul a capturat imagini cu Biserica de la Gară, cu cartierul Precista (până hăt, departe, spre Stadion pe care a jucat şi Naţionala României şi spre ieşirea din oras), cu Biserica Precista, cu Liceul Economic, cu Palatul Copiilor…

Ajuns în vârful Dealului Cozla, dacă tot ai apăratul agăţat de gât şi simţi pământ sub picioare, e clar că te prinzi într-o nouă şedinţă foto. Cadre sunt destule: cu clădirile terminate, cu cele în curs de amenajare în vârf de deal, mai un cadru cu “gândăceii portocalii”, un clar pe un şarampoi de gard (cu pădurea desfrunzită în fundal).
Asta a fost încălzirea pentru că, sub soarele ce stă să se culce de apus, hăt, departe, e el: Muntele Ceahlăul. Tragi cadre spre Munte, spre Valea Bistriţei în amonte fără a uita de oraşul Piatra Neamţ ce se vede printre copaci… 13-32

Acum ar merge de minune, pentru dependenţi, o cafea (sau un ceai, sau o cană de vin fiert, după gustul fiecăruia) îţi zici, aşa că intri în Restaurantul unde te întâmpină un decor de han. Bănci cu blănuri, ceaunul agăşat deasupra plitei – deja parcă ai intrat în povestirile lui Sadoveanu.

Nu lipseşte nici hangiţa şefă: nu e vreo Ancuţă, ci Alexandra. Restaurantul abia a fost redeschis, meniul rapid de acum va fi îmbogăţit repejor, “boierul” Goldan (managerul firmei Perla Invest care administrează şi “gândacii”, şi pârtia de schi dar şi Ştrandul) îi acordă hangiţei şi echipei de la restaurant tot sprijinul aşa că “treaba trebuie să meargă”.

Amurgeşte deja. Se aprind luminile în oraş. Plecăm spre telegondolă nu înainte de a mai trage câteva clickuri cu oraşul şi, fireşte, când gândacul porneşte la vale, prin gemuleţ, clanţ-clanţ-clanţ – spre Pietricica, Parcul Zoo, Liceul Calistrat Hogaş, Biblioteca Judeţeană… – până ajungem la staţia de la gară, lângă aceeaşi biserică de unde am pornit…

Astăzi v-am hrănit mai mult cu peisaje. Urbane sau cu Muntele Sfânt al Dacilor. Cu proxima ocazie vom publica şi fotografii cu minunăţiile gătite în bucătărie de hangiţele de pe Cozla. Până atunci, deja puteţi porni din Piatra Neamţ şi cereţi taxiului, microbuzului, trenului etc să vă lase la Gară. De acolo vedeţi “gândacii portocalii” şi ştiţi singuri ce aveţi de făcut…

Daniel VINCA

 

 

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.