Fost consilier PNL despre orașul care i-a dat funcții: „Comuna Piatra Neamț”

Piatra Neamț, municipiu reședință de județ este, de fapt, o comună – acest mesaj depreciativ a fost postat pe net de fostul consilier local Valentin Ciobanu.

Respectiva apreciere a fost făcută în contextul în care ex-politicianul a dat share la un mesaj dur al jurnalistului Cezar Filip (Monitorul de Neamț) despre problemele din cazul lui Alexandru, tânărul ars în explozia de la bloc, iar Ciobanu a adăugat și un intro propriu:

<<Din păcate avem un “COLECTIV” in comuna Piatra Neamț………
Îmi este silă de ceea ce citesc in presa nemțeană, se moare, se moare, se moare, se moare în aceasta țară de dimineață până seara datorită INDOLENȚEI…
P.S. – am călătorit in ultima luna in Ungaria, Austria, Germania, Franta, Belgia, Olanda, oameni buni suntem cea mai înapoiată țară din Europa.
Rușine pentru cei care au guvernat sau guvernează România>>.

Nu o fi Piatra Neamț raiul pe pământ (și Vestea nu a acreditat niciodată o asemenea aserțiune) dar este cel puțin ciudat că eticheta pusă de Ciobanu vine peste textul în care jurnalistul invocat mai sus făcea aprecieri critice la adresa unor hibe din sistemul de sănătate care nu au legătură cu administrația locală sau județeană. La finalul articolului publicăm și postarea lui cezar Filip care a stârnit așa of aprins pe Piatra Neamț din partea celui care a fost consilier local (ales pe lista PNL Piatra Neamț, în ceea ce opinia publică numește <<echipa Drago; Chitic>>) iar apoi, după ce a demisionat pentru că deja era cercetat de ANI pentru o presupusă incompatibilitate (intre timp, certificată de inspectorii de integritate), aceeași echipă politică i-a făcut cadou funcția de director general la Publiserv, firmă a Consiliului Local.

Reamintim că Ciobanu și-a dat demisia si de la Publiserv și din PNL după un mesaj destul de confuz pe facebook în care acuza că nu se dorește administrație performantă la Piatra Neamț (deci cu tintă tot spre echipa Chitic) – vezi AICI Incompatibilul Ciobanu demisionează din funcţia de Director Publiserv şi din PNL. Partidul care i-a dat funcţii şi contracte „nu mă mai reprezintă!”.

Culmea este că atunci când era consilier local sau director Publiserv orice opinie non-laudativă din partea cetățenilor sau a presei cu privire la administrarea orașului Piatra Neamț era tratată de Ciobanu foarte agresiv, fostul liberal fie insultându-i pe cei care erau vinovați, după părerea lui, de delict de opinie, fie pledând pe ideea că nu se pot face minuni peste noapte. Acum a devenit mai critic decât cei pe care îi înfiera altădată și numește chiar el orașul care i=a dat voturi și funcții „comuna Piatra Neamț”, pe un subiect – repetăm – neimputabil administrației locale sau județene. Mai mult, la finalul mesajului, Ciobanu a trântit și cu ferm „Rușine pentru cei care au guvernat sau guvernează România” de parcă nu era el cel care își anunța susținerea pentru Victor Orban la șefia PNL. Adică a lui Orban care a fost Ministru în Guvernul României, titular la Transporturi.

Mai jos, mesajul jurnalistului care l-a stârnit pe Ciobanu deși nici Cezar Filip „nu trăgea cu tunul” spre administraia pietreană sau nemțeană.

<<Cezar Filip

Nesimţirea (ne) omoară tot mai des
Miercuri, 31 octombrie 2018. România. Piatra Neamţ. Un oraş cu oameni amărîţi, într-o Moldovă amărîtă, într-o ţară amărîtă în care numai politicienii nu sînt amărîţi. Sînt doar cînd la putere, cînd în opoziţie, dar mereu prosperi cu declaraţii de avere din ce în ce mai lungi. Un tînăr de 29 sau 26 sau 25 de ani, că nici măcar vîrsta corectă nu sînt în stare să o comunice purtătorii de cuvînt de pe la instituţiile statului, se zbate între viaţă şi moarte după ce s-a ales cu arsuri pe 60%, alte surse spun 70%, nici asta nu pot preciza, din suprafaţa corpului. A explodat o centrală sau o butelie sau…, nici asta nu se ştie încă, într-un bloc din Piatra Neamţ. Tînărul a fost dus la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piatra Neamţ. Unde, să spunem adevărul, în starea în care se afla, nu puteau să i se facă decît nişte analize. Nici vorbă să-i fie salvată viaţa. Se vorbeşte să fie dus la Bucureşti. Se discută cu secretari de stat, cu tot felul de “mahări”, “ştabi”, şefi şi şefuţi. Şi se descoperă că în Bucureşti nu sînt locuri. Se dă “directiva”: să fie dus la Iaşi măcar (!!??) pentru 24 de ore. Poate în intervalul ăsta se eliberează vreun pat pe la Capitală. Poate prin deces, că prin vindecare mai greu. Sau poate tînărul decedează el să nu mai pună probleme de “cazare”. Ferească Cel de Sus, dar nu-mi pot reprima gîndul ăsta amar. Bine şi la Iaşi, deşi sună a “soluţie” de genul “să moară la ei, nu la noi că dă rău în raportări şi statistici”. Şi nesimţirea curge în continuare: se cere elicopter pentru transport. Nu se acordă. Dintr-un motiv care iar nu se cunoaşte exact. Ba că nu mai zboară elicopterele la ora asta, ba că nu sînt condiţii meteo favorabile. În Piatra au fost 26 de grade cu plus, cer senin şi nici urmă de vînt. Probabil în Iaşi or fi fost tornade, taifunuri, cutremure şi erupţii vulcanice. Aşa că tînărul va fi urcat într-o ambulanţă, dus pînă la graniţa cu Iaşi-ul, luat pe targă şi cărat în altă ambulanţă. Cu ajutorul lui Dumnezeu ajunge viu. Ce o fi după… mai vedem noi. Toate astea se întîmplă în România şi se întîmplă din ce în ce mai des. Ce nu înţeleg este de ce le mai suportăm. Îmi doresc ca tînărul să scape cu viaţă. Chiar mă rog pentru asta. Însă sînt convins că nesimţirea va continua. Şi, într-o altă zi, un alt tînăr de 29 sau 26 sau 25 de ani va fi în aceeaşi situaţie. Sau un bătrîn de 79 sau 76 sau 75 de ani. Sau un copil de 9 sau 6 sau 5 luni. Viaţa lor va depinde de nişte nesimţiţi care vor sta pe telefoane să-i găsească un pat liber pe undeva şi care vor da în bobi să vadă dacă au chef sau nu să trimită elicopterul, salvarea, … căruţa. Ei sînt clar nesimţiţi. Dar noi cum sîntem dacă îi suportăm astfel? Nesimţirea ucide, dar lipsa noastră de reacţie ce face? Miercuri, 31 octombrie 2018. România. Piatra Neamţ. Un oraş cu oameni amărîţi, într-o Moldovă amărîtă, într-o ţară amărîtă. Un tînăr se zbate între viaţă şi moarte. Noi nu putem decît să ne rugăm pentru el, că de făcut, cum ar fi un sistem de sănătate care să-i dea sanse maxime de salvare, n-am fost în stare să facem.>>

D.V.