Florin Zaharia: Liniștea dinaintea furtunii pandemiei / Vestitorii

Din cele mai vechi timpuri, oamenii ,în încercarea lor de cunoaștere și explorare ,au colindat mările și oceanele lumii, chiar dacă nu știau ce-i așteaptă la destinație. Plecau în necunoscut, având ca ajutor și ca singur punct de reper pe timpul zilei soarele, iar pe timpul nopților senine, cerul înstelat.

Adesea surprinși de furtuni au plătit prețul suprem. Astăzi,datorită dezvoltării   tehnologiei, astfel de accidente sunt o raritate. Prognozele meteo primite in timp util prin mijloace moderne de comunicații ajută pentru a evita în timp util zonele cu furtuni. Dar se  întâmplă de foarte multe ori ca întro zi liniștită să apară, din senin, la orizont nori negri și înspăimântători.

Atunci când furtunile  nu pot fi evitate doar o bună pregătire face diferența.
Același lucru se întâmplă, nu doar pe mare și chiar și în viețile noastre, ale tuturor.

Ce liniște și senin era la noi în țară până prin luna februarie când a apărut primul caz de Covid 19. La orizont, în Europa și în treaga lume, deja se adunaseră norii care anunțau furtuna ce o să vină și aici, numai că la noi pregătirile nu au fost pe măsură.
Cu mare noroc am trecut peste o primă fază a acestei furtuni, și iar ne-am culcat pe o ureche că totul e în regulă și am scapat. Cerul s-a înseninat din nou și foarte mulți oameni au uitat de masurile de protecție, atât de necesare, au uitat că o masca în spatiile aglomerate și spălatul pe mâini mai des și mai bine poate face diferența dintre viață și moarte.
Din păcate, furtuna nu a trecut, cerul senin a fost doar același cer care se vede în mijlocul unui taifun, când marea este mai liniștită și-ți mai dă un răgaz să-ți tragi sufletul și să te pregătești pentru încă o încercare poate mai grea decât prima.
Depinde de fiecare dintre noi, acum după ce am trecut printr-o primă fază a furtunii, dacă vom avea suficientă înțelepciune  să depășim cu bine și a doua întâlnire cu furtuna.
Întâlnire care a și început chiar dacă foarte mulți refuză să o recunoască.

Ar fi timpul, ca în viața asta agitată pe care o trăim mulți dintre noi, în călătoria noastră, să ne ridicăm privirea din pământ și de pe ecranele telefoanelor și să privim cu încredere soarele și cerul înstelat, să privim în zare, spre viitor, așa cum o făceau în vechime temerarii, având încrederea că la destinație vom găsi o lume mai bună.
Doar de noi toți depinde dacă vrem sau nu  să trecem cu bine de furtună, și să ajungem la destinație.
Copiii noștri, ai tuturor, merită ceva mai bun.

Florin Zaharia

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns