Cel mai nou magazin Lidl din Piatra Neamţ şi-a surprins clienţii în seara de 28 decembrie 2017 – conform sloganului „Meriţi să fii surprins” – cu o ofertă unică: fistic cu şoarece. Sau şoarece cu fistic. De fapt,  mai corect este „şoarece în fistic”. În lada cu fistic.

Cam aşa, după cum arată fotografiile făcute publice pe facebook de un client:

Această prezentare necesită JavaScript.

Postarea respectivă a devenit rapid virală:

Răpunzând la întrebarea altui internaut, clientul respectiv a menţionat  că i-a anunţat pe angajaţi şi că „Personalul magazinului a spus ca va arunca acea lada cu fistic”.

Evident că tentaţia celor care văd această informaie va fi să îi critice la greu pe angajaţi. Ar trebui ţinut cont însă de câteva detalii valabile pentru majoritatea supermarketurilor din Neamţ (ale firmelor străine). de exemplu că dacă un magazin se închide la 22, personalul nu are program până la 23 (pentru curăţenie, plasarea preţurilor pentru ofertele care intră de a doua zi etc) şi că toate aceste operaţiuni sunt realizate în ultima oră de program, cu clienţii de faţă. Angajaţii sau chiar agenţii de pază dau cu zel cu mopurile sau cu utilajele de curăţenie printre rafturi printre picioarele clienţilor, de multe ori preţul de pe produs nu e valabil pentru seara respectivă ci „intră în vigoare de mâine dar noi le-am pus din seara asta că lucrăm până la închiderea magazinului nu şi după aceea”.

De ce acceptă angajaţii astfel de mecanisme care nu ţin de management ci de un fel de capitalism sălbatic şi primitiv ar fi o întrebare la care nu ar putea răspunde poate doar cei care nu ştiu ce înseamnă să fii disperat că nu ai un loc de muncă.

De ce acceptă directorii (şefii de magazine) astfel de proceduri? Pentru că, în multe cazuri, moral şi mental, aceştia sunt mai „sclavi” decât subordonaţii lor şi pentru funcţiile şi lefurile „dă şefi”, vorba românului, „ar vinde-o şi pe mă-sa”.

Nealocarea timpilor de lucru necesari (sau a unor resurse umane suplimentare) pentru plasarea de mărfuri (nu mai spunem că TIR-urile sunt descărcate, de multe ori, de aceeaşi angajaţi, inclusiv de fete sau femei de 45-50 de kilograme, şi e vorba de TIR+uri cu zeci de tone de marfă), pentru realizarea unei curăţenii eficace etc duce şi la astfel de anomalii precum „şoricelul din fistic”. Dincolo de o posibilă abordare dusă spre derizoriu („ei, un biet şoricel”), în fond e vorba de un adevărat atentat la sănătatea publică, ştiindu-se faptul că rozătoarele sunt transportatori a milioane de microbi.

Dacă ar fi vorba de un mic magazinaş de cartier probabil că a doua zi dimineaţa spaţiul ar fi deja sigilat de DSP, DSV, Protecţia Consumatorului, Prefectură etc. Mai ales că probele video de pe camerele de supraveghere ar trebui să fie concludente (asta dacă nu-i trece cuiva prin cap să le şteargă, ceea ce ar reprezenta „distrugere de probe”, deci infracţiune.

Fiind vorba de un ditamai magazinul (cel mai mare, cel mai modern, cel mai curat din Moldova cum îl lăudau proprietarii şi PR-iştii la deschidere – Lidl de la 1 Mai, de lângă Mc Donalds), se va lăsa, probabil, cu un foarte dur avertisment. Sau cu o „amenduţă” care echivalează cu câteva kile de fistic.

Apropo, poate garanta vreun reprezentant al multinaţionalei Lidl sau al instituţiilor statului responsabile cu siguranţa alimentară şi cu sănătatea publică cum că familia de şoareci (şoarecele nu trăieşte solitar) nu s-a plimbat prin tot ceea ce înseamnă marfă vrac? Că alte tone, poate zeci de tone de produse alimentare sau nealimentare (ca la Lidl se vând şi haine nesigilate, sau hârtie igienică la bucată dar neambalată individual) nu au fost infestate cu microbi căraţi şi plimbaţi de rudele lui Jerry din celebrul desen animat?

Evident că instituţiile statului român de la Neamţ nu vor proceda aşa cum cere legea, adică închiderea şi sigilarea magazinului, verificarea şi analizarea (inclusiv cu probe de laborator) a fiecărui produs în parte ci, cel mult, după vreun simulacru de mini-anchetuţă (folosim diminutivul ca şi la şoricel), opinia publică va fi informată că nu e nicio problemă.

Aşa că singura armă de apărare a bietului consumator, neapărat real de instituţiile statului (acestea parcă lucrează, în fapt, pentru patronii multinaţionalelor) este să decidă singur să boicoteze un astfel de magazin.

Dacă vineri dimineaţă, la prima oră, magazinul Lidl de la 1 Mai nu va fi închis pentru o perioadă în care să fie sortată corect marfa şi în care produsele susceptibile de infestare să fie scoase de pe rafturi şi din depozit, VESTEA.net îşi va sfătui cititorii să boicoteze respectivul spaţiu comercial, dacă ţin la sănătatea lor şi a copiilor lor.

Daniel VINCA

Nota Bene – Şi poate a venit vremea ca directorii care conduc instituţii de control din Neamţ să îşi asume răspunderea (că de asta iau salarii din banul public) şi în comunicatele în care vorbesc despre controale la agenţii economici să nu dea dor cifre (atâţia controlaţi, atâţia amendaţi) ci să menţioneze în clar şi firmele respective.
Scuza cu „patronii pot contesta în instanţă, uneori câştigă şi atunci ar acuza prejudicii de imagine” nu face nici cât un kil de fistic în condiţiile în care, în această ţară (ca în toată lumea civilizată) Parchetele sau comunitate despre presupuse fapte penale (trimiteri în judecată) care se termină invariabil cu recursul la „prezumţia de nevinovăţie”. Dar informaţia este dată publică. corect, cu „X – nume şi prenume – care e bănuit/acuzat de comiterea unei fapte”. Şmecheria asta cu protejarea numelor firmelor prinse că au călcat pe bec este aplicată în Neamţ (ca în toată ţara) mai ales de când multinaţionalele din comerţ s-au extins în România. Dincolo de faptul că informaţia nu este corectă şi completă, e vorba şi de o nedreptate la adresa celorlalte firme concurente. Mentalul colectiv cade în patima generalizării şi după ce devine publică informaţia că, de exemplu, „La 5 brutării au fost găsite nereguli”, în fapt au de suferit toate brutăriile pentru că cetăţeanul este privat de informaţia clară şi, în fond, au de câştigat exact agenţii economici depistaţi în culpă.