Explozia și tragedia de la București trebuie să fie un semnal de alarmă pentru blocurile din orașele din județul Neamț, unde, spre deosebire de Capitală, nu mai există sistem centralizat de încălzire, iar fiecare apartament are propria centrală pe gaz.

Vineri, o deflagrație violentă a zguduit un bloc de locuințe din Sectorul 5 – Calea Rahovei, aflat chiar lângă o școală. Explozia a distrus complet etajele 5 și 6 ale clădirii, a provocat incendii pe mai multe niveluri și a dus la activarea Planului Roșu de intervenție.

Bilanțul provizoriu este de trei morți și 13 răniți transportați la spitale.
Printre victime se află și o tânără gravidă de 24 de ani, care, potrivit surselor judiciare, nu a avut nicio șansă de supraviețuire, fiind găsită sub o placă de beton, anunţă presa centrală.

Șeful DSU, Raed Arafat, a declarat că „cea mai probabilă cauză este o acumulare de gaz”, menționând că echipele furnizorului de gaze fuseseră deja în zonă cu o zi înainte și oprise alimentarea, însă urmează ca Delgaz să explice ce s-a întâmplat mai departe.

Martorii afirmă că mirosul de gaz fusese simțit cu cel puțin 24 de ore înainte, dar nu s-a dispus evacuarea și nu s-a comunicat public nimic.

Explozia din Rahova e mai mult decât o tragedie urbană. E un avertisment care ar trebui să ajungă și în Piatra-Neamț, Roman, Târgu-Neamț sau Bicaz, acolo unde încălzirea centralizată a devenit istorie, iar mii de centrale individuale funcționează pe rețele vechi, adesea improvizate.

Multe dintre aceste instalații au fost montate acum 15–20 de ani, perioadă în care s-au făcut numeroase modificări „de apartament”: țevi schimbate, senzori scoși, legături refăcute de „meșteri de bloc”.
Iar verificările periodice, care ar trebui făcute o dată la doi ani, sunt adesea amânate, făcute superficial sau doar „pe hârtie”.

Explozia din București e o lecție scumpă, plătită cu vieți tinere.
În Neamț, fiecare apartament e o mică instalație de risc, un loc unde un miros de gaz poate fi ignorat, unde nu există senzor automat de oprire și unde oamenii cred că „merge și-așa”.

Dacă nici o astfel de tragedie nu ne trezește la realitate, următoarea explozie nu e o întrebare de „dacă”, ci doar de „unde și când”.