La ISU Neamt este pompierul (cu gradul corespunzător, cred că plutonier major) Costel Grigore. Cred că e şi şef de echipaj, ca funcţie, dar asta mai puţin contează. Pentru că rândurile acestea sunt despre cel care, acasă, pe uliţa satului de la Zăneşti, e acelaşi Costel Grigore („Neamţu”, alintat din copilărie de cunoscuţi), soţul Milicăi şi tatăl a trei boboci de fete. Antonia, Miruna şi Teona sunt, vorba cântecului, „Fetele lui tata”, în ordine descrăscătoarea. Zgâtia mai mică, Teona, are vreo 19 ani, Antonia – vreo 24, iar Miruna e… pe la mijloc.

„E pompierul vostru dar e soţul şi tatăl nostru”, obişnuieşte soaţa Milica (prenume regulamentar, Emilia) să spună la câte o sindrofie unde, inevitabil, vine vorba de meseria lui „Neamţu”, de riscurile inerente.

Nu ştiu de la ce vine „Neamţu” (porecla asta o am în cap de când jucam împreună fotbal în curtea şcolii vechi, de lângă cimitir, în clasa a 5-a), dar în timp a fost şi un calificativ dat seriozităţii lui. Om serios, parolist, militar-ceas, cum se spune.

A ajuns la ISU Neamţ mai întâi ca „militar pe bază de contract”, imediat după ’90, când şi Armata şi Pompierii recrutau în viteză din sursă externă după ce armata nu a mai fost obligatorie. Mulţi au ajus atunci pompieri, puţini au rămas în curtea unităţii de pe Strada Cuiejdi, şi printre ei şi Costel Grigore. Sunt deja peste 20 de ani (poate chiar 25) în care a împletit munca în ture prelungite cu studiul, cu examene profesionale sau prin alte şcoli.

Şi „Neamţu” nu s-a plâns nicicând, ca şi soaţa lui care lucrează la magazinaşul de familie de la 5-6 dimineaţa până la miezul nopţii. Sprijin le-au avut şi pe cele 3 fete care, de multe ori, îşi făceau temele cu caietul aşezat lângă casa de marcat.

Antonia şi Miruna au terminat deja facultăţile, cu menţiunea că cea mai mare i-a călcat pe urmele tatălui îmbrăcând şi uniforma militară (după facultate a urmat şi Şcoala de Poliţie pe care a absolvit-o recent) iar Teona e în anul 2 (nu mă întrebaţi unde că ideea acestui articol a apărut în urmă cu câteva minute şi nu am vrut să dau niciun telefon să aflu detalii – dacă te interesezi de familia ei, sigur află Milica).

Pozele din acest articol au diverse surse. Vreo două sunt făcute de fotoreporterul Vestea, cu militarul Costel Grigore la o misiune de asigurare eveniment (Vacanţe Muzicale la Piatra Neamţ – 2017), iar restul sunt de pe contul său de facebook (şi cele cu familia şi celelalte cu colegii).

Iar de 13 septembrie – La Mulţi Ani, domnule pompier militar (repet, nu ştiu gradul exact) Costel Gricore! Şi ţie şi colegilor tăi! Şi să nu uitaţi niciodată că sunteţi aşteptaţi acasă să vă întoarceţi teferi din misiuni!

Daniel VINCA